Adriana Bahmuțeanu, mama celor doi copii minori care se afă în prezent în casa tatălui lor răposat, Silviu Prigoană, s-a certat cu psiholoaga de la DGASPC, pentru că nu i se permite să vorbească singură cu băieții: „Nu vă permit să mai interacționați cu copiii mei, vă fac plângere penală”
Au fost date presei stenograme ale discuțiilor care au avut loc la scurt timp după moartea lui Silviu Prigoană între Adriana Bahmuțeanu și doi angajați de la DGASPC.
Adriana Bahmuțeanu este într-o continuă luptă pentru a-și recupereze copiii
Avocata Adrianei Bahmuțeanu a trebuit să intervină în timpul unor discuții pe care le-a avut aceasta cu reprezentanți ai DGASPC, dar și cu psiholoaga ce fusese numită să discute cu Maximus și Eduard.
Adriana Bahmuțeanu declară că atunci când încearcă să comunice cu copiii, Mihaela este de față sau răspunde chiar ea la mesaje „Doamnă, eu am mesaje de la Maximus, era cu Mihaela”.
DGASPC susține că dacă cei doi minori doresc să meargă la mama lor o pot face
Avocata Adrianei Bahmuțeanu a întrebat persoanele de la DGASPC dacă le-a explicat vreodată copiilor că vor trebui să meargă la mama lor, fără a-i încuraja persoanele din casă, care nu au nicio răspundere față de ei.
„Dar eu vă întreb următorul lucru: adulții care erau în casă nu aveau obligația să le spună copiilor nu că respectăm dorința voastră, noi, în momentul ăsta, suntem într-o ilegalitate!
Ea este mama voastră, trebuie să mergeți la ea! V-a bătut, ce v-a făcut această femeie de nu vreți să mergeți la ea, copiii trebuie încurajați de cei care sunt în casă și care nu mai au nicio răspundere față de ei, doamnă!”, a întrebat DGAPS-ul, avocata.
Psiholoaga trimisă de DGASPC apelează la „doliu” pentru a-și motiva acțiunea
Psiholoaga desemnată de DGASPC a declarat că persoanele din casa în care locuiesc copiii nu grăbesc lucrurile. Ea a declarat că „este o diferență imensă este într-o situație generală de divorț și situația de doliu, când ei abia au venit de la înmormântarea tatălui și să îi forțăm cu alte lucruri!
De ce nu putem să-i lăsăm un pic în ritmul lor? Să proceseze toată trauma și …”
În continuarea stenogramei este adusă în discuție problema alienării parentale, în urma căreia trebuia făcută o reclamație de abuz.
Adriana Bahmuțeanu s-a considerat hărțuită de psiholoaga DGASPC-ului și a cerut insistent schimbarea ei, pentru motivul că ea consideră că minorii trebuie să stea în aceeași casă pentru că sunt în doliu:
„Am o rugăminte: s-o înlocuiți pe doamna! Nu mai vreau să meargă dânsa la copii, să fie clar! Dacă nu o înlocuiți, fac plângere! Și dumneavoastră, și ei!
Avocata Adrianei: Dacă dumneavoastră considerați că acești copii trebuie să rămână în același imobil doar pentru că a decedat tatăl…”
Bahmuțeanu interzice psiholoagei de la DGAPS să mai interacțiuneze cu copiii
Relația dintre DGASPC și Adriana Bahmuțeanu s-a deteriorat serios și a dus la retragerea acordului ca părinte unic, de a lăsa copiii să se vadă cu acest psiholog.
„Nu, doamnă, am rugămintea să nu mai mergeți dumneavoastră acolo, nu aveți acordul meu ca părinte unic ca această doamnă să mai meargă la copii. Se poate, domnul jurist, fără supărare?
Refuz ca această doamnă să mai meargă la locuința lui Silviu Prigoană să mai discute cu copiii mei. Această doamnă este ostilă, nu înțelege niște lucruri clare.
Doamna nu înțelege niște lucruri elementare”, afirmă Adriana Bahmuțeanu, care la rândul ei este psiholog.
Ea mai spune: „Asta spune doamna, ei să-și trăiască doliul și eu să stau deoparte. Nu vă permit să mai interacționați cu copiii mei, vă fac plângere penală”.
Ralitatea din spatele întregii discuții nu se cunoaște
Avocata mamei îndurerate consideră că interesul copiilor trebuie să primeze și că ei nu cunosc realitatea din spatele discuțiilor cu cei doi băieți: „Ca să dorim acest lucru trebuie, în primul rând, să prioritizăm interesul superior al copilului și să prioritizăm și drepturile mamei.
Nu părerile angajaților din această instituție care au mers și au interacționat în vreun fel.
Fiecare om trăiește doliul și trauma și pierderea în raport de sentimentele și interacțiunea pe care a avut-o cu acel om.
Noi știm acum cum trăiesc acești copii pierderea? Poate acești copii erau într-o situație conflictuală cu tatăl lor, poate o privesc ca pe o eliberare, nu știm, pentru că nimeni nu-i ia să poată vedea sufletul lor.
Eu vă spun că mama a vorbit în acea perioadă cu Eduard și el a fost foarte eliberat!”