La început a fost un vis. Teatrul românesc trebuia readus în simţiri. Astfel, o echipă de actori tineri a luat decizia de a pune în scenă piese de calitate şi de a crea o trupă de teatru independent, care să arate publicului diferenţa dintre teatrul adevărat şi teatrul comercial, primul încărcat de emoţie, stare, mesaj, iar al doilea, facil, mult prea abordabil. S-au numit simplu, Teatrul de Artă…
Au avut nevoie de curaj, de tenacitate, de perseverenţă pentru acest pas de a promova arta şi cultura într-o societate preocupată doar de nevoile imediate. Actorii erau sătui de dezinteresul autorităţilor pentru susţinerea valorilor culturale, ceea ce a dus la îndârjirea de a nu renunţa la readucerea artei actorului pe locul bine-meritat în peisajul artistic românesc. Pentru că nimic important şi valoros nu se face fără trudă, Teatrul de Artă Bucureşti (TAB), cum a fost denumit, a început prin a fi prezent peste tot în ţară şi a participa la cât mai multe evenimente de calitate artistică. Iniţiatorul a fost George Constantinescu, alături de Paula Chirilă, Liviu Cheloiu, Marin Grigore, Ion Bechet., Ovidiu Niculescu, Marius Cordoş, Cornel Mihalache, Bogdan Huşanu. Conceptul Teatrului de Artă a fost salutat şi susţinut în primul rând de publicul tot mai numeros, de regizori şi actori precum Oana Pellea, Nae Caranfil, Mihai Ionescu, Vitalie Bantaş, dar şi de personalităţi din show-business şi mass-media, precum Liviu Mihaiu, Dan Byron, Luiza Zan, dar şi Zenith Media.
Directorul TAB, George Constantinescu, vorbeşte despre realizările trupei sale cu un zâmbet larg şi sincer pe chip. „Dedicat în întregime artei actorului, TAB a demarat producţia de spectacole, ca organism independent, pentru piese precum «Insomniacii», «Un bărbat şi mai multe femei», «No Uaman, no crai» (pentru începători), «No Uaman, no crai» (pentru avansaţi), «Pam-Pam», «Emigreișăn Drim», «Storyteller», care s-au jucat cu succes în Bucureşti şi în ţară, atât în spaţii neconvenţionale, cât şi în săli de teatru. Spectacolele s-au bucurat pas cu pas de succes, fiind nu doar comedii autentice, ci şi analize subtile ale societăţii actuale, puse în scenă cu mult talent şi inteligenţă. Se pleacă des de pe pământul românesc spre alte plaiuri, probabil mai atrăgătoare. Oamenii iau viaţa de la zero în speranţa că vor trăi decent, omeneşte. Pământul românesc înseamnă enorm pentru mine. Spectacolul «Emigreişăn Drim», pentru care ne-am luptat opt luni, cel care spune povestea unor români plecaţi după fericire, este un răspuns mult mai bun“, povesteşte George Constantinescu.
Din 8 decembrie 2012, TAB a deschis porţile propriei săli de spectacole, micuţă, însă primitoare, cu 75 de fotolii vişinii, autentice, de teatru, aşezate în rampă, care dau spaţiului un aer de rafinament. TAB a funcţionat fără fonduri sau alte finanţări, este determinat să construiască şi să funcţioneze şi în continuare, indiferent de contextul politic sau de răsturnările economice care au loc la nivel national. „Teatrul este o unealtă pentru a face o lume mai bună. Atunci când ne vedem în oglindă, ne corectăm părul, machiajul, mustaţa, cred cu tărie că şi societatea face acelaşi lucru în oglinda «teatru». Motivul pentru care m-am îndreptat spre teatru este unul emoţional, descoperit în copilărie, atunci când tot ce îmi doream era să fiu în faţa oamenilor şi să-i fac să se simtă bine. Motivul pentru care am rămas şi am luptat până acum este că am descoperit şi descopăr continuu frumuseţile artei teatrului prin oameni”, spune George.
Teatrul de Artă Bucureşti a fost o decizie luată în anul II de facultate, după ce lucrase în teatrul de stat - nume probabil predestinat – şi, scârbit de modul de funcţionare şi implicit de rezultate, a lăsat să-i încolţească pentru prima dată ideea unei trupe de „teatru de mişcare“. Adică a unei trupe total independente. În 2010, după cinci ani de experienţă în sistemul independent a făcut împreună cu bunul său prieten şi regizor Bogdan Huşanu, Teatrul de Artă Bucureşti. Povestea teatrului începe odată cu premiera spectacolul „Un bărbat şi mai multe femei“. La 8 decembrie, după trei luni de muncă (sudat, vopsit, dărâmat şi construit) alături de Silviu Hudini, meşterul magician al făuririi TAB, cum i se mai spune, a inaugurat prima sală a Teatrul de Artă Bucureşti. Ştia că efortul a fost mare, că va lucra şi vor lucra mai mult în timp ce învăţă continuu.
„Ce texte aleg, ce mă motivează? Textul, în 2013, pentru producţia în România a unui spectacol independent, înseamnă peste 50% din succesul acesteia. Nu facem comerţ cultural, drept pentru care producţiile Teatrului de Artă Bucureşti trebuie să ridice teme şi întrebări fundamentale, să fie în acord cu viteza şi modurile de comunicare ale individului modern, cu preocupările lui, şi nu în ultimul rând să emoţioneze catharctic. Spectacolul de teatru este în primul rând un schimb energetic capabil de emoţii profunde, chiar intime, care, într-adevăr, nu sunt egale. Probabil că schimbul perfect se întâmplă doar când Divinitatea îl intermediază. Actorul este cel plătit să emoţioneze acum. David Mammet spunea că actorul este plătit pentru capacitatea de a-i face pe alţii fericiţi. Reuşita oricărei reprezentaţii de teatru ţine atât de calitatea produsului, cât şi de deschiderea reală a publicului către fenomen”, crede George Constantinescu.
Pentru el viaţa de actor înseamnă viaţă. Atât. Iar talentul, probabil că unii îl moştenesc, dar cu siguranţă, spune George, îl primesc la naştere. Nu mai are de mult timp pentru a lucra la un personaj atât cât şi-ar dori, dar încearcă să construiască personajele renunţând la personalitate chiar şi în viaţa de zi cu zi. Cel mai bine îl defineşte rolul lui de om între oameni. „Ceea ce se face pe scenă este mai mult decât ceea ce este în viaţă, în sensul în care teatrul sincretizează viaţa, da, ceea ce este pe scenă este mai mult decât ceea ce este în viaţă. Dar, la nivel de estetică de joc, în realismul psihologic şi nu numai, rolurile trebuie să fie organice, nu trebuie să se simtă angrenajul său de construcţie”, afirmă actorul.
De când se ocupă de Teatrul de Artă a primit ajutor din partea prietenilor şi oamenilor care au acelaşi gând, care au înţeles ce vrea să facă. „Prietenia are un secret: sinceritatea. Doar fiind sinceri oamenii te văd chiar pe tine. Dacă lor energia le spune să-mi fie alături, prietenia nu are cum să se strice atât timp cât indivizii nu se schimbă. Simt că acum fac ce trebuie, dar în acelaşi timp mă simt într-o continuă căutare. Nu am înţeles încă de ce suntem aici şi de ce aşa”.
„Teatrul este bun. Pentru cei care nu ne cred, avem dovezi”, afirmă cu tărie George Constantinescu. Noi vă dăm doar două exemple din luna octombrie. Pe 17 octombrie George Constantinescu va juca în „Un bărbat și mai multe femei” de Leonid Zorin, alături de Paula Chirilă, în regia lui Bogdan Huşanu şi pe 23 octombrie îi invită pe toţi cei care îşi doresc la premiera cu piesa „Moartea pentru patrie” de Mihai Ignat, cu Constantin Cojocaru, Lucian Ifrim, Paula Chirila, Dana Voicu, Ruxandra Hulea, în regia lui regia Alexandru Maftei, un proiect realizat în parteneriat cu ARCUB- Bucureşti 555.
Recomandările noastre
