La cinci luni de la începutul războiului din Ucraina, rămâne o lipsă de înțelegere din partea multor factori de decizie și comentatori occidentali ai dimensiunilor economice ale invaziei președintelui Vladimir Putin. Mai mult decât atât, se pune problema a ceea ce a înseamnă invazia pentru poziționarea economică a Rusiei atât pe plan intern, cât și pe plan global.

Sancțiunile internaționale și retragerile voluntare ale afacerilor au exercitat un efect devastator asupra economiei Rusiei. Deteriorarea economiei a servit ca o completare puternică, chiar dacă subapreciată, a peisajului politic în deteriorare cu care se confruntă Putin.

Faptul că aceste neînțelegeri se mențin nu este cu totul surprinzător, având în vedere lipsa datelor economice disponibile. Multe dintre analizele, prognozele și previziunile economice destul de optimiste ale Rusiei, care au proliferat în ultimele luni, au în comun un defect metodologic. Analizele extrag cele mai multe, dacă nu toate, dovezile lor subdiacente din emisiunile economice periodice ale guvernului rus însuși. Cifrele publicate de Kremlin au fost considerate de mult timp a fi în mare măsură, dacă nu întotdeauna, credibile, dar există anumite probleme.

Datele publicate de Mosocva

Datele economice publicate de Kremlin sunt tot mai parțiale și incomplete. Ele elimină, în mod selectiv, valorile nefavorabile. Guvernul rus a reținut progresiv de la publicare un număr tot mai mare de statistici cheie care, înainte de război, erau actualizate lunar, inclusiv toate datele despre comerțul exterior. Printre acestea se numără statisticile referitoare la

1. exporturi și importuri, în special cu Europa;
2. date privind producția lunară de petrol și gaze;
3. cantități de export de mărfuri;
4. intrările și ieșirile de capital;
5. situațiile financiare ale marilor companii, care erau publicate în mod obligatoriu de către companii;
6. datele de bază monetară ale băncii centrale;
7. date privind investițiile străine directe;
8. date privind împrumuturile și inițierea împrumuturilor;
9. alte date legate de disponibilitatea creditului.

De când Kremlinul a încetat să mai publice cifre actualizate, restrângând disponibilitatea datelor economice pe care cercetătorii le pot folosi. Multe previziuni economice au exploatat în mod irațional edițiile economice din primele zile ale invaziei, când sancțiunile și retragerea afacerilor nu au avut efectul pe deplin prevăzut. Echipa de experți a celor doi autori care semnează articolul în Foreign Policy, au folosit surse private de date în limba rusă și directe, verificări din mai multe surse, informații de la partenerii comerciali internaționali ai Rusiei și extragerea de date complexe din bazele de date referitoare la transport maritim. Astfel, a fost lansata „una dintre primele analize economice cuprinzătoare care măsoară activitatea economică actuală a Rusiei la cinci luni de la invazie.

MITUL 1: RUSIA ÎŞI POATE REDIRECŢIONA EXPORTURILE DE GAZE ŞI POATE VINDE ÎN ASIA ÎN LOCUL EUROPEI.

Vladimir Putin acordă o prea mare importanță reorientării Kremlinului către piața orientală. Gazele naturale nu sunt un export fungibil pentru Rusia. Mai puțin de 10% din capacitatea de gaz a Rusiei este gaz natural lichefiat, astfel încât exporturile de gaze rusești rămân dependente de un sistem de conducte fixe care transportă gaz. Marea majoritate a conductelor Rusiei merg către Europa. Acele conducte, care provin din vestul Rusiei, nu pot fi conectate la o rețea separată de conducte care leagă Siberia de Est de Asia.

Proiectele de conducte asiatice planificate de mult, aflate în construcție, mai au câțiva ani până la a deveni operaționale. Cu atât mai puțin pot deveni posibile unele proiecte noi inițiate rapid, iar finanțarea acestor proiecte costisitoare de conducte de gaz pune Rusia într-un dezavantaj semnificativ.

În general, Rusia are nevoie de piețele mondiale cu mult mai mult decât are nevoie lumea de provizii rusești. Europa a primit 83 la sută din exporturile de gaze rusești, dar a atras doar 46 la sută din propria aprovizionare din Rusia în 2021. Cu o conexiune limitată a conductelor către Asia, mai mult gaz rusesc rămâne în pământ. Astfel, tot șantajul energetic al lui Putin asupra Europei îi aduce un cost financiar semnificativ pentru propriile sale visterii.

MITUL 2: DEOARECE PETROLUL ESTE MAI FUNGIBIL DECÂT GAZUL, PUTIN POATE DOAR SĂ VÂNDĂ MAI MULT ÎN ASIA.

Exporturile rusești de petrol arată acum și influența economică și geopolitică redusă a lui Putin. În contextul în care, au mai multe opțiuni de cumpărare decât câți clienți are Rusia la dispoziție, China și India susțin o reducere fără precedent de aproximativ 35 de dolari la achizițiile de petrol din Uralii din Rusia. Mai mult, petrolierelor rusești le ia în medie 35 de zile pentru a ajunge în Asia de Est, față de două până la șapte zile pentru a ajunge în Europa. Motiv pentru care, istoric, doar 39% din petrolul rusesc a mers în Asia față de 53% cât era destinat Europei.

Presiunea este resimțită puternic de Rusia, deoarece rămâne un producător cu costuri relativ ridicate în comparație cu ceilalți mari producători de petrol, cu unele dintre cele mai mari praguri de rentabilitate din orice țară producătoare. Industria rusă de explorare a petrolului a fost, de asemenea, dependentă de mult timp de tehnologia occidentală. Ea era combinată cu pierderea fostei piețe primare a Rusiei, și cu puterea economică redusă a Rusiei. Nu există nicio îndoială că, după cum au prezis mulți experți în energie, Rusia își pierde statutul de superputere energetică.

MITUL 3: RUSIA COMPENSEAZĂ AFACERILE ŞI IMPORTURILE PIERDUTE DIN OCCIDENT ÎNLOCUINDU-LE CU IMPORTURI DIN ASIA.

Importurile joacă un rol important în economia internă a Rusiei. Ele reprezintă aproximativ 20 la sută din PIB-ul Rusiei și țara are nevoie de inputuri, piese și tehnologie esențiale de la partenerii comerciali ezitanți. În ciuda existenței unor „scurgeri persistente“ de pe lanțurile de aprovizionare, importurile rusești s-au prăbușit cu peste 50% în ultimele luni.

China nu a intrat pe piața rusă în măsura în care mulți s-au temut. Potrivit celor mai recente comunicate lunare de la Administrația Generală a Vămilor Chineze, exporturile chineze către Rusia au scăzut cu peste 50% de la începutul anului până în aprilie, scăzând de la peste 8,1 miliarde de dolari lunar la 3,8 miliarde de dolari. China exportă de șapte ori mai mult în Statele Unite decât Rusia, se pare că și companiile chineze sunt mai preocupate de încălcarea sancțiunilor americane decât de pierderea pozițiilor marginale pe piața rusă, reflectând mâna economică slabă a Rusiei cu partenerii săi comerciali globali.

MITUL 4: CONSUMUL INTERN DIN RUSIA ŞI SĂNĂTATEA CONSUMATORILOR RĂMÂN PUTERNICE.

Unele dintre sectoarele cele mai dependente de lanțurile internaționale de aprovizionare au fost afectate de o inflație în scădere, în jur de 40-60 la sută, cu volume de vânzări extrem de scăzute. De exemplu, vânzările de mașini din străinătate în Rusia au scăzut cu o medie de 95 la sută.

Pe fondul penuriei de aprovizionare, a prețurilor în creștere și a scăderii optimismului consumatorilor, nu este deloc surprinzător faptul că Indicele Directorilor de Achiziții Ruși a scăzut, în special, pentru noile comenzi, alături de scăderea cheltuielilor de consum și a vânzărilor cu amănuntul cu aproximativ 20 la sută de la an la an. Alte citiri ale datelor de înaltă frecvență, cum ar fi vânzările de comerț electronic în cadrul Yandex, întăresc imaginea scăderilor abrupte ale cheltuielilor consumatorilor.

MITUL 5: AFACERILE GLOBALE NU S-AU RETRAS CU ADEVĂRAT DIN RUSIA, IAR RETRAGEREA AFACERILOR, A CAPITALULUI ŞI EMIGRAŢIA SPECIALIŞTILOR DIN RUSIA SUNT SUPRAEVALUATE.

Afacerile globale reprezintă aproximativ 12% din forța de muncă a Rusiei, 5 milioane de muncitori. Ca urmare a plecării multinaționalelor, peste 1.000 de companii reprezentând aproximativ 40% din PIB-ul Rusiei și-au redus operațiunile în țară.

Astfel, au fost inversate valorile investițiilor străine de trei decenii. Mai mult decât atât, Rusia nu își permitea să piardă atât de mult capital și talent într-un exod în masă de 500.000 de persoane. Dintre care mulți sunt exact muncitorii cu înaltă educație și calificare tehnică. Chiar și primarul Moscovei a recunoscut o pierdere masivă de locuri de muncă pe măsură ce companiile străine se retrag complet de pe piața rusă.

MITUL 6: PUTIN ARE UN EXCEDENT BUGETAR DATORITĂ PREŢURILOR RIDICATE LA ENERGIE.

Rusia este de fapt pe cale să înregistreze un deficit bugetar în acest an echivalent cu 2% din PIB, potrivit propriului său ministru de finanțe. Este unul dintre singurele cazuri în care bugetul a fost deficitar în ultimii ani, în ciuda prețurilor ridicate la energie, din cauza cheltuielilor nesustenabile ale lui Putin.

Pe lângă creșterile dramatice ale cheltuielilor militare, Putin recurge la o intervenție fiscală și monetară ineficientă. Inclusiv, a folosit o serie de proiecte preferate ale Kremlinului pentru a dubla alimentarea cu monedă a Rusiei de la începutul invaziei. Cheltuielile negândite ale lui Putin pun în mod clar sub presiune finanțele Kremlinului.

MITUL 7: PUTIN ARE SUTE DE MILIARDE DE DOLARI ÎN FONDURI PENTRU ZILE NEGRE

Cea mai evidentă provocare cu care se confruntă fondurile lui Putin este faptul că din rezervele sale valutare de aproximativ 600 de miliarde de dolari, acumulate din veniturile de ani de zile din petrol și gaze, 300 de miliarde de dolari sunt înghețate. Țările aliate din Europa, SUA și Japonia au restricționat accesul la bani. Rezervele valutare rămase ale lui Putin au scăzut într-un ritm alarmant, cu aproximativ 75 de miliarde de dolari de la începutul războiului. Criticii subliniază că rezervele oficiale de schimb valutar ale băncii centrale, din punct de vedere tehnic, pot scădea doar din cauza sancțiunilor internaționale impuse băncii centrale.

Ei sugerează că instituțiile financiare nesancționate, precum Gazprombank ar putea încă acumula astfel de rezerve în locul băncii centrale. Deși acest lucru poate fi adevărat din punct de vedere tehnic, nu există nicio dovadă care să sugereze că Gazprombank acumulează de fapt rezerve.

În plus, Ministerul de Finanțe a plănuit să reinstaureze o regulă bugetară rusă de lungă durată, conform căreia surplusul de venituri din vânzările de petrol și gaze ar trebui canalizat către fondul suveran. Putin a anulat această propunere, precum și liniile directoare însoțitoare care direcționează cum și unde poate fi cheltuită avuția națională. Fondul poate fi cheltuit, deoarece ministrul de Finanțe Anton Siluanov a propus ideea de a retrage fonduri din Fondul Naţional echivalente cu o treime din întregul fond pentru a plăti acest deficit în acest an. Dacă Rusia are un deficit bugetar care necesită retragerea a unei treimi din fondul său suveran, atunci când veniturile din petrol şi gaze sunt încă relativ puternice, toate semnele indică un Kremlin care ar putea rămâne fără bani mult mai repede decât se apreciază în mod convențional.

MITUL 8: RUBLA ESTE CEA MAI PUTERNICĂ MONEDĂ DIN LUME ÎN ACEST AN.

Un alt punct de discuție al propagandei lui Putin, prin aprecierea rublei este reflectat artificial controlul fără precedent, al capitalului. Restricțiile fac imposibil pentru orice rus să cumpere în mod legal dolari sau chiar să acceseze majoritatea depozitelor în dolari. În același timp, este majorată artificial cererea prin achiziții forțate de către marii exportatori.

Cursul de schimb oficial este, oricum, înșelător. Rubla se tranzacționează, fără a fi surprinzător, la volume micșorate față de perioada de dinainte de invazie. O mare parte din aceste tranzacții au migrat către piețele negre, neoficiale ale rublei. Chiar și Banca Rusiei a recunoscut că cursul de schimb este mai degrabă o reflectare a politicilor guvernamentale și o expresie directă a balanței comerciale a țării, și nu a piețelor libere pe care se tranzacționează lichidități valutare.

MITUL 9: IMPLEMENTAREA SANCŢIUNILOR ŞI RETRAGEREA COMPANIILOR STRĂINE DE PE PIAŢA RUSĂ DE AFACERI SUNT ACUM ÎN MARE MĂSURĂ REALIZATE

Economia Rusiei a fost grav afectată, dar plecarea companiilor și sancțiunile aplicate împotriva țării sunt incomplete. În ciuda deteriorării poziționării exporturilor Federației Ruse, țara continuă să atragă prea multe venituri din petrol și gaze. Școala de Economie de la Kiev și Yermak-McFaul International Working Group au condus inițiativa privind impunerea de sancțiuni suplimentare prin implementarea de sancțiuni individuale, sancțiuni energetice și sancțiuni financiare. În perspectivă, nu există ieșire din izolarea economică pentru Rusia, atâta timp cât țările aliate rămân unite în menținerea și creșterea presiunii de sancțiuni împotriva Moscovei.

Faptele sunt că, după orice indicatori și la orice nivel, economia Rusiei se zguduie, susțin cei doi experți în analiza publicată de Foreign Policy.