Istoria secreta
Ziua Cărții, celebrarea mondială a cuvântului tipărit. Editura de carte a pregătit numeroase surprize
Sursa foto: EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Ziua Cărții este un eveniment mondial dedicat cărților. Ziua de 23 aprilie nu a fost întâmplător aleasă. Pe 22 aprilie 1616, murea scriitorul spaniol Miguel de Cervantes Saavedra. O zi mai târziu, pe 23 aprilie 1616 se stingea dramaturgul englez William Shakespeare.
Ziua Cărții, invenție antică, dar cu o răspândire mare grație invenției hârtiei
Ziua Cărții oferă prilejul rememorării momentului apariției. Primele cărți au apărut în ziua când egiptenii scriau informații pe foi de papirus. Ele erau păstrate înfășurate, rolele respective numindu-se „volumen/volumina”. Că papirusul egiptean stă la baza cărții o dovedește faptul că pentru „hârtie”, francezii folosesc „papier” iar englezii „paper”.
Chinezii foloseau mătasea, pentru a putea scrie caracterele specifice limbii lor. În Evul Mediu, se folosea o invenție, tot antică „pergamentul”, adică pielea de vițel sau de miel sacrificat încă din pântecele vacii sau oii gestante.
Hârtia va fi inventată în China. în secolul II d. Hr., venind în Europa pe filieră arabă. Se consideră că pe teritoriul de azi al Spaniei a apărut prima „fabrică de hârtie”, în 1150, la Xativa. Pe teritoriul României de azi, hârtia a ajuns în secolul XVI, în Transilvania, aflată sub suzeranitate otomană, dar racordată după secole de dominație maghiară la realități occidentale. Astfel, Sibiul a avut prima „moară de hârtie”, la 1539, urmat de Brașov, la 1546. Atunci, aceste orașe se numeau Hermannstadt și Kronstadt.
Primele cărți erau scrise manual, de aceea erau foarte scumpe. Ziua Cărții trebuie cinstită, gândindu-ne că o carte ajungea să coste echivalentul a doi boi buni pentru arat, ceea ce în Evul Mediu reprezenta o poziție socială mijlocie în rândul țărănimii.
Ziua Cărții, prilej să ne amintim de Johannes Gutenberg, omul care a impus cartea ca produs de masă
Johannes Gutenberg (1400-1468) a inventat tiparul în jurul anului 1453-1454. La 23 februarie 1455, apărea „Biblia lui Gutenberg”. Ulterior, invenția lui Gutenberg care se baza pe tehnologii cunoscute cu mult înainte în China (secolele XII-XIII) a fost perfecționată. Tiparul a dus la apariția cărții, a ziarelor, ulterior, a revistelor.
Editura de carte prezintă în ofertele sale cărți de mare valoare științifică, literară, cu autori români sau străini, în limba română. Este un omagiu pe care Editura de carte îl aduce tuturor cititorilor români de Ziua Cărții.
Astăzi, spațiul virtual este un concurent acerb atât pentru cartea tipărită cât și pentru formatul tipărit de ziare și reviste. Asta, datorită costurilor sensibil mai reduse pentru mediul on-line, în raport cu tiparul. Și totuși, ideea revenirii la ziarul tipărit sau la cartea tipărită, nu reprezintă doar o nostalgie cât și o utilitate practică.
Complexul Înaltei Porți - cartea care s-a impus la nivel de analiză obiectivă și filosofia istoriei, grație Editurii de Carte
„Complexul Înaltei Porți” a intrat pe site-ul edituradecarte.ro, pentru a prezenta cel mai nou concept istoriografic. Acest concept a fost lansat în cartea cu același nume, care poartă semnătura reputatului jurnalist, consultant politic și, evident, istoric, Dan Andronic.
Eu, îl așez după conceptul „Byzance apres Byzance” al lui Nicolae Iorga și după „Marea Neagră-placă turnantă a comerțului european” al lui Gheorghe I.Brătianu. Ce înseamnă până la urmă acest „complex”?
„Înalta Poartă” este numele sub care apare Imperiul Otoman în documente și în studii, articole, cărți de istorie. Evul Mediu și chiar debutul modernității stau sub semnul faptului că boierii, singurii care făceau politică se dușmăneau între ei! Unde încercau să aibă prieteni ”contra cost”? Evident, la „Înalta Poartă!” „Complexul” constă în faptul că un pretendent la domnie găsea sau inventa pretexte și fugea la Înalta Poartă ca să „toarne după străvechi obicei”! De multe ori, Marele Vizir și alte pașale reușeau să-l convingă pe Sultan și pârâtul își pierdea capul.
Complexul Înaltei Porți a funcționat nu doar la „Stambul”! În diverse epoci, „Înalte Porți” au fost Berlin și Moscova, iar acum este Bruxelles. Se știu prea bine epocile ca să mai intru în amănunte. Citind această carte constați că Paris și Washington DC n-au prea ajuns să fie „Înalte Porți” deși un rol au avut și aceste capitale în impunerea unor favoriți la „tronul românesc” contemporan!
„Complexul Înaltei Porți” este o carte de Filosofie a Istoriei! Adică nu merge pe criteriul cronologic pe care îl îmbrățișează, de regulă, cărțile de istorie! Nu merge, pentru că istoria nu înseamnă doar date și cronologie! Înseamnă analiză, sinteză, comparație! Înseamnă să intri adânc în studiul problemei, combinând datele istorice cu instrumentele altor științe, precum filosofia, economia, sociologia, științele juridice
