Gheorghe Grigore Cantacuzino. Sursa foto Wikipedia
Din cuprinsul articolului
22 martie 1913 este ziua când a murit Președintele Senatului României Grigore Gheorghe Cantacuzino. Lider al Partidului Conservator, supranumit Nababul, a fost cel mai bogat român, fiind detronat apoi de Ioan C.Michail. A murit înainte să finalizeze la Florești o replică a Palatului Micul Trianon din Versailles.
Cine a fost Nababul?
Nababul s-a născut la 22 septembrie 1832 la București. A venit pe lume în familia lui Grigore Cantacuzino, mare vornic și a Luxiței Kretzulescu. Se mândrea cu o descendență directă din marele voievod Constantin Brâncoveanu. Averea sa va fi una imensă. Avea 17 ani când tatăl lui s-a prăpădit în 1849. A studiat Dreptul la Paris, de unde s-a întors cu un Doctorat în 1858.
Un magistrat intransigent
Deși era bogat, a lucrat în magistratură în perioada 1858-1864. A fost judecător al Tribunalului Ilfov și consilier la Curtea de Apel București. A demisionat din această poziție la 4 mai 1864, evident, după lovitura de stat din 2 mai 1864 a tandemului Cuza-Kogălniceanu. A devenit un adversar al domnitorului. A făcut parte din Loja Înțelepții Sionului și a contribuit la acțiunile „Monstruaosei Coaliții” care a dus la detronarea domnitorului Cuza în februarie 1866.
Primele funcții politice
A fost ales deputat în Adunarea Constituantă și numit în 1866, Președinte al Curții de Apel București. A lucrat ca jurist la redactarea proiectului care în vara lui 1866 va deveni Constituția României, promulgată de către domnitorul Carol I. A ocupat poziția de deputat prima dată în intervalul 1866-1869.
Deși inițial a fost adept al liberalismului moderat, averea sa și opoziția față de radicali l-au dus spre conservatori. A devenit figura centrală a acestui partid la înființarea acestuia în 1880.
Primar al Capitalei României
Mandatul la Primăria Capitalei, pe care l-a deținut Nababul a fost unul relativ scurt, din aprilie sau mai 1869 până în ianuarie 1870. I se datorează conectarea Capitalei pe calea ferată, de Dunăre. Inițial, Capitala a fost conectată pe tronsonul București Filaret-Giurgiu. În cursul anului 1870, București va fi concectat cu Ploiești, Galați și Roman.
Fântâna monumentală din Parcul Carol îi poartă numele. S-a ocupat de construcția ei. Decorațiunile au fost realizate de sculptorul Karl Stork. A avut proprietăți fabuloase: Castelul de pe Valea Prahovei și Casa cu Lei de pe Calea Victoriei. A încercat să construiască la Florești-Prahova o replică a Palatului Trianon pe care moartea nu i-a permis să o finalizeze. Fiii săi, Mihai G. Cantacuzino și Grigore G. Cantacuzino vor fi de asemenea, Primari ai Capitalei.
Marile funcții politice în statul român modern
Nababul a avut cele mai mari demnități ministeriale și Președinția ambelor Camere ale Parlamentului. În 1870, a condus Justiția. În 1873-1875, a condus Finanțele. În 1889-1891 și 1900-1901 a condus Camera Deputaților. A condus Guvernul României în 1899-1900 și 1904-1907, depunându-și mandatul la izbucnirea Răscoalei de la 1907. A condus Senatul României, de două ori, în perioadele 1892-1895 și 1911-1913. În această ultimă demnitate, Gheorghe Grigore Cantacuzino a decedat la 22 martie 1913.
Moștenirea Nababului
Fiul său, căsătorit cu Maruca a moștenit Casa cu Lei din Capitală. El a lăsat-o testmentar soției sale. Aceasta s-a recăsătorit cu marele compozitor George Enescu. Palatul a găzduit o vreme Președinția Consiliului de Miniștri, în timpul dictaturii lui Ion Antonescu. Astăzi, acolo, funcționează Muzeul „George Enescu”.
