-Dumnezeule, ăsta e palat, nu casă! Exclamau invitatele.

-Aș ucide pentru un bărbat ca al tău.

-Credeți că eu nu știu cât sunt de norocoasă ?

-Cu ce se ocupă viitorul tău soț? A întrebat-o Cătălina, în timp ce admira tablourile înșiruite pe pereți.

-Construiește case sociale pentru oamenii săraci, i-a răspuns Mădălina.

-Deci pentru unii sărăcia e profitabilă! A continuat, ironic, Cătălina.

-Nu vreți să vă arăt casa ? le-a propus gazda.

-Ne arăți și seiful cu bani, Mădă? A ispitit-o una dintre ele.

-Habar n-am unde e. dacă există, eu nu l-am văzut.

Turul casei a durat aproape două ore, timp în care fiecare colțișor a fost studiat.

-Nici urmă de seif! Fetele erau dezamăgite.

-Unde este Cătălina? A întrebat Mădălina, căutând-o cu privirea.

-Am văzut-o intrând în camera de jos.

-Aoleu, acolo nu avem voie, este biroul lui Tavi și mă omoară dacă află că vi l-am arătat.

-Stai liniștită, căutam toaleta!

Auzind discuția, Cătălina își făcuse apariția, negând că a intrat în camera interzisă.

-E timpul să plecați, Tavi deja m-a sunat să mă certe. V-a văzut pe camere.

Mădălina își aștepta viitorul soț cu o ușoară teamă.

-Iartă-mă că le-am chemat pe fete aici! S-a agățat de gâtul lui de cum a intrat pe ușă.

-Nu am nimic de ascuns, știi bine, dar nu îmi place să primești străini, mai ales în lipsa mea.

-Dar sunt prietenele mele.

-Am înțeles asta, dar te rog să nu o mai faci fără să mă anunți și pe mine.

Crezând că prietenele Mădălinei erau la fel de prostuțe ca și ea, Tavi nu s-a îngrijorat prea tare de vizita pe care fetele o făcuseră în casa lui.

Mai erau două săptămâni până la marele eveniment, iar lucrurile începeau să se precipite. Mădălina era din ce în ce mai agitată, dar reușise, cumva, să se atașeze foarte mult de Cătălina, singura care nu o invidia pentru viața pe care o ducea alături de Tavi.

Primise acceptul să o invite pe Cătălina la ei acasă, iar acest lucru o bucura nespus. Mădălina tânjea după familia pe care nu o avusese niciodată.

Rămasă orfană de la vârsta de cinci ani, fusese crescută de o bunică pe care o pierduse nu cu mult timp în urmă. Cătălina era ca o soră mult visată, care nu-i cerea nimic în schimb.

Tavi, în schimb, nu părea să se preocupe prea tare de nuntă. Avea alte probleme pe cap, se certa tot mai des la telefon cu persoane pe care Mădălina nu le cunoștea, amenința, înjura, vorbea în limbi doar de el știute.

-Nu știu ce se întâmplă cu el! se confesa ea Cătălinei. Toată dimineața a fost agitat. Vorbea ceva de un transport care este blocat, de poliție, nu am înțeles prea bine.

Cătălina avea un stil foarte subtil de a o trage de limbă și părea destul de interesată de viața profesională a lui Tavi.