Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Scrutinul europarlamentar desfăşurat ieri în România produce, la nici 24 de ore de la închiderea urnelor, primele concluzii.
EVZ a stat de vorbă cu analistul politic Dan Petre despre decepţia fecundă a alegerilor la români, despre ameninţările care planează asupra democraţiei comunitare şi, inevitabil, despre EBA. Dacă dezinteresul electoral s-a cronicizat deja ca o marcă a României ultimului deceniu, combinaţia absenteismului cu exotismul ofertei politice a secretat deja nu doar concluzia unui exerciţiu electoral semi-ratat, ci şi imaginea unei ţări a cărei apatii trimite, la Bruxelles, “circul”.
Coroborate cu rezultatele euro-scrutinelor din celelalte ţări comunitare, datele parţiale ale alegerilor din România indică, în clar, două lucruri: prezenţa extrem de scăzută la vot şi relativul success al figurilor “exotice”, categorie în care cuplul Vadim-Becali conduce detaşat. O simplă survolare a presei europene de astăzi e suficientă pentru a produce acelaşi tip de concluzii.
Două crize şi ameninţarea de la Bruxelles
Peste tot, Bătrânul Continent s-a confruntat cu apatia cetăţenilor săi, în ceea ce va rămâne în istorie ca fiind cel mai ignorat scrutin european din 1979 încoace. Mai mult însă, vocaţia comunitară pare în multiple zone ale Uniunii ameninţată de avansul, previzibil de altfel, al formaţiunilor de extremă dreapta. Cazul Partidului România Mare nu este nicidecum singular în peisaj, ţări precum Austria, Danemarca, Finlanda, Grecia, Ungaria sau Olanda trimiţând la Bruxelles purtătorii discursurilor ultra-conservatoare şi naţionaliste.
EVZ a stat de vorbă cu politologul Dan Petre, în încercarea de a desluşi motivele dezinteresului general faţă de alegerile europarlamentare, dar mai ales efectele perverse ale absenţei din faţa urnelor. Analistul crede că povestea e diferită în cele „două Europe”: cea a vechilor membri suferă de un deficit democratic, cea a ultimelor două valuri de integrare trăieşte prin non-teme şi nu e racordată la marile dezbateri europene. Peste toate, s-au aşezat crizele: una economică şi una identitară, într-o Europă care, începând de ieri, a mai pierdut câţiva centimetri în lupta cu propriile himere. Concluzia? „Democraţia are preţul ei”.
EVZ: Domnule Petre, dezinteresul românilor, în particular, şi a europenilor, în general, faţă de scrutinul de ieri a fost major. Vorbim de cea mai mică prezenţă la vot de la introducerea sufragiului universal ca metoda electivă pentru parlamentarii europeni, în 1979. Dan Petre: Cred că avem două explicaţii diferite pentru dezinteresul votanţilor. Avem în faţă, pe de o parte, apatia cetăţenilor din statele „vechi” ale Uniunii Europene. Ea este produsă de ceea ce specialiştii numesc „deficitul democratic din UE”. Omul obişnuit ştie că, deşi legislativul e ales prin votul său, instituţia în sine nu face prea multe. Nu are pârghii de acţiune. Nu are puterea de a decide în chestiunile importante. Toţi europenii ştiu că sarcina importantă revine Comisiei Europene, dar organismul acesta are la rândul său o problemă de identitate.
În al doilea rând, avem în faţă problema noilor state membre. Acestea par rupte de contextul general comunitar. Uitaţi-vă la cazul României, la campania electorală care s-a desfăşurat înaintea alegerilor. S-au vehiculat doar non-teme. Am văzut mulţi candidaţi referindu-se la „banii europeni”. Noi ne amintim de Europa doar când vine vorba de bani. În rest, nimeni nu ştie care sunt drepturile şi obligaţiile românilor ca cetăţeni ai Uniunii. Europa e o pungă de bani sau, dacă vreţi, un fel de alimentară unde te duci şi te aprovizionezi.
Insinuaţi cumva că, în cazul unei campanii responsabile şi corecte, care să fi validat marile teme europene, prezenţa la urne ar fi fost mai mare? Credeţi că românii sunt dispuşi să asculte discursuri sobre şi dialoguri anoste? Nu cred că o astfel de perspectivă, fie ea şi adevărată, ar trebui să stea în calea unei informări corecte. Cred însă că românii au mai mult simţ politic, mai mult organ, decât cred politicienii. Mi se pare curios totuşi că românii din mediul rural s-au prezentat la vot în număr mai mare decât cei din mediul urban.
Sindromul Apeldoorn şi braţele lui Vadim consolidează extremismul
Ar putea fi o explicaţie mobilizarea electorală, mai uşor de pus în mişcare în mediul rural. Au existat până la urmă numeroase nereguli semnalate, mai ales cu privire la autobuzele electorale. Aveţi dreptate, dar asta s-a întâmplat şi la parlamentarele din toamnă, iar procentul prezenţei a fost favorabil mediului urban.
Trecând peste acest aspect al prezenţei, mai e o problemă destul de delicată care merită pusă în discuţie: cea a succesului electoral înregistrat de partidele de extremă dreapta în ţări precum Austria, Ungaria, Italia sau Olanda. Putem decanta opţiunea electorală a europenilor? Vedeţi, cazurile sunt diferite de la ţară la ţară. Situaţia Ungariei este cea a unei ţări aflate în colaps economic. Acolo, guvernul socialist a gestionat prost economia. Nu doar criza este de vină, ci, mai mult, capacitatea guvernanţilor de la Budapesta de a oferi soluţii viabile. Pe acest fond, plus problemele etnice de acolo, s-au ridicat formaţiunile de dreapta.
Olanda, pe de altă parte, este un caz special. Vorbim de o ţară cu o puternică tradiţie a toleranţei, o ţară intrată însă într-o spirală vicioasă din cauza problemelor structurale. Vă dau doar două exemple: asasinarea lui Theo van Gogh în 2004 (n.r. în plină stradă, în Amsterdam) şi incidentul recent petrecut de Ziua Reginei (n.r. la Apeldoorn). Toate evenimentele din ultimii ani produc acum un discurs de închidere, discurs revendicat de extrema dreapta.
În fine, România şi rezultatul PRM-ului propun cu totul alte explicaţii. Dacă ne uităm, punctual, la voturile obţinute de partidul lui Vadim, vom vedea că nu sunt foarte multe. În condiţiile unei prezenţe foarte scăzute însă, aceste voturi au contat. PRM-ul pur şi simplu a fost capabil să-şi mobilizeze mai bine electoratul. În plus, voturile pentru această parte a spectrului politic nu s-au mai împărţit, ca în toamnă, între Becali şi Vadim. Scandalul mediatic cu arestarea lui Becali l-a aruncat pe acesta în braţele lui Vadim. Este tragic, dar democraţia are preţul ei.
O întrebare legitimă: cine sunteţi dumneavoastră, domnişoară Băsescu?
Aş spune, vehiculând o definiţie celebră, că democraţia nu înseamnă că poporul are întotdeauna dreptate, ci, mai ales, că poporul are dreptul să se înşele. Absolut. Logica reprezentării proporţionale prezintă astfel de “pericole”, dar ele sunt tolerabile în contextul general. Culoarele Bruxelles-ului sunt pline de personaje. Să nu credeţi că România este singura care-şi pune problema calităţii celor pe care i-a trimis ca reprezentanţi în PE.
Nu este, dar pare singura în care aleşii nu sunt capabili să-şi evalueze corect propria dimensiune excentrică. Vă dau un exemplu: Elena Băsescu a declarat aseară, la sediul său de campanie, că imaginea proastă din presă se datorează articolului scris de Alison Mutler, corespondenta Associated Press din România, cea care a popularizat în presa europeană imaginea de “păpuşă Barbie” a mezinei preşedintelui. Eu am înţeles din cuvintele domnişoarei Băsescu că nu se consideră deloc responsabilă pentru conturarea şi întreţinerea acestei imagini. Încep prin a vă spune că, din experienţa mea de pe culoarele legislativului de la Bruxelles, Elena Băsescu este un personaj exotic. Asta e o certitudine, ea va face notă discordantă în peisaj.
Pe de altă parte, nu cred că Alison Multer e vinovată de comportamentul Elenei Băsescu. Care, atenţie!, nu e reprobabil sau condamnabil. Singura chestiune care s-a ridicat în context a fost calitatea care o califică pe domnişoara Băsescu pentru ocuparea unui post de europarlamentar. Mă refer la o calitate aflată dincolo de argumentul genetic. E întrebarea pe care şi-a pus-o şi Alison Mutler, şi eu. E o întrebare legitimă.
CITIŢI ŞI: UNDE DUCE VOTUL CELOR PUŢINI. REZULTATE FINALE EBA riscă să piardă mandatul în PE. Stolojan neagă
PSD şi PDL se bat în număr de mandate
Marian-Jean Marinescu: „Becali şi Vadim vor cânta singuri în baie”
Deţinuţii: „Le-am pregătit politicienilor un loc în celulă”
Cei mai mulţi au „votat” la Loto
Alegătorii s-au remarcat prin absenţa de la urne
Băsescu, de la urne la hipermarket Liderii PSD, descumpăniţi de egalitatea cu PDL
Recomandările noastre
