Remus Radina este transferat în octombrie 1949 la închisoarea Jilava, după ce fusese repatriat de iugoslavi.

În cartea sa de memorii „Testamenul din morgă” spune o poveste întâmplată înaintea Crăciunului din 1949, petrecut la Jilava:

„Uneori ne scoteau la aer. Plimbarea se făcea în cerc. Într'una din zile, pe când ne aflam în ţarc, am văzut la o fereastră de la secţia a II-a un bărbat care desena în aer o cruce mare cât fereastra. Am atras, discret, atenţia colegilor.

Iniţial, nu l-am înţeles, dar imediat ne-am dat seama ce vrea să ne spună: era condamnat la moarte!

L-am privit atent şi i-am întâlnit privirea senină şi pătrunzătoare.

Am aflat că era artist şi se numea Emilian. Împreună cu el mai erau condamnaţi la moarte doi ofiţeri superiori de cavalerie: Eliade şi Tetorian.

În dimineaţa zilei de 13 Decembrie, ne-am trezit în rafale de arme automate.

Terciul ni s'a servit foarte târziu. Am aflat că atunci ar fi fost executaţi Emilian, Eliade şi Tetorian.

Mi-au venit în minte cuvintele lui Jammes: „Eroismul este singurul înţeles al vieţii.”

Asistenţa medicală era numai pe hârtie. Un reţinut politic din celula vecină se îmbolnăvise foarte rău. Gardianul a luat patru oameni din aceeaşi celulă, l-au pus pe bolnav pe o pătură şi l-au dus la infirmerie.

Sanitarul Oprea, care era o fiară, cum i-a văzut a pus mâna pe un ciomag şi a început să-i lovească cu furie pe cei ce transportaseră bolnavul.

Aceştia au fugit înnebuniţi. Dar la câteva zeci de metri şi-au adus aminte de bolnav. S'au oprit să se uite şi au rămas uimiţi: bolnavul fugea după ei de mânca pământul! Călăul Oprea îl vindecase cu ciomagul!”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric