Pentru că una din promisiunile sale a fost găzduirea pe site-ul prezidențial a oricărei petiții pentru demiterea sa, iar dacă o asemenea petiție va întruni 25.000 de semnături, în timp de trei luni, el va demisiona. Ghiciți ce? Prima depusă chiar a doua zi după numirile sale controversate a strâns numărul necesar în nici 24 de ore!

Președintele actor candidat anti-sistem a fost parcă ales cu mâna pentru a câștiga categoriile refuzate politicienilor tradiționali aflați în cursă: publicul prorus – sit-com-ul său avea priză preponderent în zona vorbitorilor de limbă rusă, el fiind născut tot în estul Ucrainei – pe tineri și pe potențiali votanți anti-sistem, atrași acum la vot. Pe toți i-a capacitat să-l voteze – fiind purtătorul lor de mesaj, la 41 ani și fără nici o experiență politică sau administrativă, chiar dacă opțiunile sale rămân complet necunoscute și astăzi. Problemele au început din primul moment în care a început să aleagă. Când a numit membri în administrația prezidențială. Într-un proces pe care majoritatea criticilor l-au asemuit cu povestea regelui care e gol!

 Într-adevăr, criticii lui Zelenski au apărut imediat, din toate părțile și orientările, chiar dintre votanții săi, cu precădere dintre cei nemulțumiți de primele gesturi. Mai ales că noul președinte a fost și lăsat în offside de către administrația curentă, din care și-au dat demisia rând pe rând membrii săi – ministrul de Externe, Pavlo Klimkin, până să fie solicitat, directorul și toți adjuncții de la SBU – serviciul de informații, ministrul Apărării și șeful statului Major – care revin ca nominalizări președintelui, potrivit Constituției ucrainene, ba chiar și premierul Groysman s-a retras pentru a-i face loc noului ales, pentru a nu lăsa spațiu de comunicare pe tema blocării sale de către foștii oameni ai lui Poroshenko aflați în funcții. Iar gesturile au mers până la a ignora anumite probleme de natura legislativă.

 În primul rând, este vorba despre dizolvarea Radei Supreme. Decretul Președintelui e oricând discutabil și profund neconstituțional. Formal, dizolvarea parlamentului ucrainean se poate face dacă nu trece de două ori un guvern sau dacă nu adoptă legi timp de 30 de zile. Nu a fost cazul, și, oricum, nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni de mandat. Ei bine, deși a fost un decret ilegal sau, oricum, discutabil, lucru remarcat în presă, nimeni nu a contestat juridic sau constituțional, dar acest lucru nu înseamnă că nu o va face în viitor.

În al doilea rând, numirea ca șef al administrației prezidențiale a lui Andrei Bohdan, avocatul oligarhului Kolomoiski – nu întâmplător patronul televiziunii unde a fost promovat sit-com-ul cu Zelenski în rol principal, Servitorul Poporului, oligarh care a revenit în țară a doua zi după instalarea lui Zelenski, ca și alți oligarhi ai lui Yanukovici – era subiectul unei legi a lustrației în vigoare, neputând ocupa funcții publice până în 2024, ca urmare a rolului său de secretar de stat în Justiție pe timpul lui Yanukovici. Și totuși a fost numit, prin decret, de către Zelenski!

Criticii mai discută numirea generalului șef al trupelor ucrainene care au fost decimate la Ilovaisk, drept șef al Statului Major. E ca și cum răsplăteai dezastrul de la Turtucaia cu postul de Ministru de Război, în perioada interbelică. În plus, fostul ministru al Finanțelor, Oleksandr Daniliuk – un bun reformist tip Macron în guvernul francez – a fost numit Secretar al Consiliului de Securitate Națională, fără nici o pregătire în acest domeniu. La Externe, Secretara de Stat actuală l-a refuzat pe Zelenski, și a fost adus, intempestiv de la Bruxelles, Ambasadorul Ucrainei la NATO, în schimb, pe ultima sută de metri. În rest, administrația prezidențială e plină de prieteni de afaceri și oameni din echipa de producție a lui Zelenski și a serialului său.

Zelenski e o mare necunoscută, iar cine spune că știe secretul și resorturile de putere, cel mai probabil minte. Asta pentru că bătăliile pentru pozițiile din jurul său și zona de influență se dau încă. Unii analiști, chiar fără a fi suporteri ai actualului președinte, reclamă timp și clemență pentru el și pentru șeful administrației prezidențiale. Alții resping orice termen și acuză lipsa de profesionalism și amatorismul din administrația actuală, în condițiile în care postura Președintelui Ucrainei e foarte puternică la nivel Constituțional față de majoritatea președinților europeni. Cert este că Zelenski a câștigat cât a jucat ambiguitatea. În perspectiva alegerilor parlamentare anticipate – unde se prezintă cu noul său partid Servitorul Poporului nepopulat cu nici un om, pentru moment, dar unde speră să obțină circa 40% din voturi – cea mai bună alegere rămâne ambiguitatea. De aceea alegerile se fac foarte repede, pe 21 iunie. Ca să nu fie nevoit să facă opțiuni până atunci, să evite să-și alieneze părți ale electoratului. De aceea, acțiunea noului președinte justifică criticile ce vorbesc despre un produs strict mediatic și profund comercial, fără substanță, al cărui scop este doar să câștige. După aceea vom vedea cum arată opțiunile, alegerile, oamenii și mai ales acțiunile sale. Dar la ce nivel de așteptare a stârnit, cel mai probabil, Vladimir Zelenski nu va avea nici acest timp, până la alegeri. Publicul ucrainean vrea fapte imediat, iar pornirea anchetării fostului președinte Poroshenko pentru corupție, nu va da satisfacția așteptată.