Social
Trenul-fantomă al boierului din Moldova care și-a construit propria cale ferată din ură pentru oamenii de rând
Sursa: Arhiva foto EVZ
Din cuprinsul articolului
În România sfârșitului de secol XIX, calea ferată era simbolul suprem al progresului și al comuniunii sociale. Trenul amesteca, pentru prima dată, boierimea cu negustorii și țăranii în gări ticsite de fum și zgomot. Însă, pentru Dimitrie Pașcanu, unul dintre cei mai bogați și mai orgolioși latifundiari din Moldova, acest „amestec” era o jignire de neiertat.
Refuzând să respire același aer cu „plebea” în vagoanele CFR, Pașcanu a luat o decizie care a lăsat mută de uimire întreaga țară. Și-a construit propriul sistem feroviar, o linie privată care îi lega conacul de restul lumii, pe care circula un tren-fantomă unde accesul oricui altcuiva era pedepsit cu o severitate ieșită din comun.
Exclusivitatea dusă la extrem. Cum a apărut calea ferată de la Buhăiești la marea moșie Pașcanu
Dimitrie Pașcanu nu era doar un boier de viță veche, ci un om cu o avere colosală, care îi permitea să sfideze legile statului și ale logicii. Enervat de faptul că trebuia să aștepte în Gara de Nord din București sau să împartă vagonul-restaurant cu politicieni pe care îi disprețuia, Pașcanu a finanțat construcția unei ramificații private care pornea din magistrala principală și ducea direct în „curtea” palatului său.
Trenul său nu figura în niciun mers oficial al trenurilor. Locomotiva, comandată special din Austria, și vagoanele tapitate cu mătase și piele de Cordoba nu opreau în nicio gară publică. Pașcanu dorea să călătorească în tăcere absolută, înconjurat doar de servitorii săi credincioși, privind pe fereastră la masele de oameni care, pentru el, nu erau decât „decorul” propriei sale moșii.
De ce mecanicii de locomotivă nu aveau voie să folosească fluierul pe moșia boierului
Legenda trenului-fantomă spune că Dimitrie Pașcanu impusese reguli drastice de funcționare. Pe segmentul de drum care îi aparținea, mecanicului îi era interzis să folosească fluierul locomotivei, pentru a nu deranja liniștea conacului. Trenul trebuia să gliseze pe șine ca o nălucă de fier.
Mai mult, se spune că boierul ordonase ca șinele să fie unse cu un amestec special pentru a reduce zgomotul la minimum. Cei care aveau ghinionul să se afle pe peronul gărilor publice prin care trecea „trenul Pașcanu” vedeau doar o siluetă neagră, cu perdelele trase, care gonea fără să încetinească, lăsând în urmă un miros de cărbune scump și o senzație de mister inaccesibil.
Luxul care a alimentat ura țăranilor și invidia politicienilor de la București
Interiorul trenului lui Pașcanu era un muzeu pe roți. În timp ce trenurile CFR erau adesea murdare și supraaglomerate, vagonul boierului beneficia de iluminat propriu, o raritate în acea epocă, o mică bibliotecă și o cramă cu vinuri de colecție. Pașcanu nu călătorea; el „își muta palatul dintr-un loc în altul”.
Această aroganță nu a rămas fără ecou. În cafenelele din Iași și București, Pașcanu era numit „Nababul de pe șine”, iar poveștile despre felul în care își ignora vecinii de moșie, trecând pe lângă ei cu viteza aburului, au alimentat o ură socială care a explodat decenii mai târziu. Boierul a demonstrat că, dacă ai suficienți bani, poți să-ți cumperi propria ta realitate, în care „oamenii de rând” pur și simplu nu există.
Sfârșitul unei ere. Ce s-a ales de calea ferată privată a celui mai orgolios moldovean
Odată cu moartea lui Dimitrie Pașcanu și schimbările politice de la începutul secolului XX, trenul-fantomă și-a pierdut utilitatea. Linia privată a fost parțial dezafectată sau integrată în rețeaua națională, iar vagoanele de lux au fost rechiziționate în timpul Primului Război Mondial.
Astăzi, doar bătrânii din zona Buhăieștiului mai pomenesc uneori despre „trenul boierului”, o poveste care pare desprinsă dintr-un film de epocă, dar care a fost realitatea crudă și fascinantă a unei Românii în care distanța dintre clasele sociale era măsurată în kilometri de cale ferată privată.
Cine a fost Dimitrie Pașcanu?
Dimitrie Pașcanu (din ramura familiei Pașcanu-Cantacuzino) a fost o figură istorică, un latifundiar moldovean extrem de bogat, cu proprietăți uriașe în zona Iașului și a Vasluiului (Buhăiești).
El făcea parte dintr-o epocă în care marii boieri își permiteau extravaganțe care astăzi par de domeniul filmelor.
În acea perioadă, statul român încuraja marii proprietari să construiască ramificații feroviare, linii industriale sau de utilitate privată, pentru a transporta cerealele și lemnul de pe moșii către magistralele mari.
Pașcanu, având o moșie imensă, a avut într-adevăr acces la infrastructură feroviară care ajungea „până la scară”.
Aroganța boierească a lui Dimitre Pașcanu nu era un caz izolat
Este adevărat că marii boieri, nu doar Pașcanu, ci și familia Nababului Gheorghe Grigore Cantacuzino, aveau vagoane private de lux.
Acestea puteau fi atașate la trenurile de linie, dar erau complet izolate de restul călătorilor. Pașcanu era recunoscut pentru spiritul său segregaționist — ura aglomerația și nu accepta să fie tulburat de călătorii obișnuiți.
