Editura Evenimentul si Capital

Tragica poveste a antrenorului ardelean executat de sovietici

31_29poza1
Autor: | | 3 Comentarii | 7808 Vizualizari

Gyula Limbeck este un nume uitat de istoria sportului, însă viaţa acestuia a fost una memorabilă.

Cu mult timp înainte ca Mircea Lucescu să ia titlul în Turcia cu Galatasaray, ca Laszlo Bölöni să antreneze în Franţa sau ca Dan Petrescu să pregătească Kubanul din Krasnodar, Gyula Limbeck - tehnician născut în Transilvania - făcea istorie în toate aceste ţări. Povestea antrenorului maghiaro-francez nu este însă una veselă. Este istoria unui deschizător de drumuri care a reuşit să se adapteze în ţările străine unde şi-a făcut meseria, dar acestea nu au putut să se adapteze la viaţa lui. Atacantul neştiut de nimeni Povestea lui Gyula Limbeck, devenit Jules Limbeck după ce a obţinut cetăţenia franceză şi a rămas în istoria fotbalului turc drept Jül Lamberg, începe în Ardeal, în anul 1899, şi se încheie tragic, în 1937, la Moscova, unde a fost executat din motive neclare până azi. În cei 38 de ani de viaţă, Limbeck a fost "globetrotterul" fotbalului interbelic. Cariera sa de fotbalist este învăluită în mister. Potrivit surselor sovietice (n.r. - "Sportul Roşu" şi "Pravda"), tânărul Gyula s-a mutat împreună cu familia la Budapesta, unde a evoluat sporadic ca atacant al celebrelor formaţii Ujpest şi Ferencvaros. După puţin timp a ajuns la un club din Belgia, iar apoi la Austria Viena. Cu toate acestea, numele său nu este menţionat în istoria acestor cluburi. Ca antrenor, a cunoscut succesul la Galatasaray Istanbul, cu care a cucerit un titlu, şi chiar dacă a pregătit formaţii importante din Franţa, precum FC Lyon sau Racing Club de France, decizia de a lucra în Uniunea Sovietică avea să îi desăvârşească tumultoasa carieră. Limbeck a exportat în Estul Europei metode de pregătire care erau străine pentru fotbalul din URSS. A pus bazele pregătirii fizice a jucătorilor, dar a introdus şi organizarea tactică. A intrat în conflict cu jucătorii de la Dinamo Tbilisi, pe care îi dusese în finala Cupei şi la un punct de titlu, după ce a refuzat să bea împreună cu ei. Vremuri tulburi, final tragic Limbeck nu părea să cunoască înţelesul cuvântului statornic. A schimbat opt echipe în şapte ani. În Georgia, a instituit o şcoală pentru antrenori, dar avea şi o afacere cu anvelope. Ajuns la Moscova, unde a antrenat-o pe Lokomotiv, tehnicianul a arătat încă o dată că nu era doar un om de fotbal: a scris în presa vremii, realizând şi caricaturi, iar restul timpului şi-l ocupa cu pictura. Cum anul era 1937, iar în Rusia, străinii nu erau priviţi cu ochi buni, Limbeck a făcut o greşeală care l-a costat viaţa. A pregătit prost un meci. Un meci care trebuia câştigat cu orice preţ pentru probarea "superiorităţii sovietice". Eşecul cu 5-1 în faţa spaniolilor de la Baskonia, la Moscova, i-a grăbit sfârşitul. Drumul său s-a oprit în URSS, însă pe urmele sale calcă de atunci antrenori din întreaga lume. 8 echipe a antrenat tehnicianul Limbeck: Galatasaray, FC Lyon, Racing Club, Amiens AC, Zaporoje, Stal Dnepropetrovsk, Dinamo Tbilisi şi Lokomotiv Moscova ÎNCEPUTURI A făcut-o campioană pe Galatasaray şi i-a adus pe turci la Bucureşti Primul contract de antrenor îl obţine la Galatasaray Istanbul, în mai 1930. Câştigă ultimele două partide ale sezonului, însă "Cim Bom" pierde titlul în faţa rivalei Fenerbahce. Galatasaray a început în forţă stagiunea următoare, strângând şapte victorii şi o remiză în primele opt meciuri. Nici eşecul în derby-ul cu Fenerbahce (0-2) nu a deraiat echipa "galben-roşie" din drumul ei spre titlu, alte trei victorii şi două remize aducând ceea ce avea să fie ultimul triumf al grupării în campionat timp de aproape două decenii. Palmares oficial la Galatasaray: 16 meciuri - 12 victorii - 3 remize - o înfrângere. Jül Lamberg nu s-a oprit însă aici, iar în iunie, la scurt timp după ultimul meci de campionat, a pornit cu Galatasaray prin Europa. Prima oprire: Bucureşti. Adversarul: Juventus, campioana României în 1930. Rezultatul: 4-2 pentru gazde, pe stadionul "Romcomit". Au urmat partide disputate în Germania, la Dresda, şi în Austria, la Viena. Cu toate că nu a obţinut niciun succes în aceste partide, turcii s-au făcut remarcaţi, iar în septembrie, câteva echipe importante din Europa au decis să viziteze Istanbulul. REBELI. Jucătorii de la Dinamo Tbilisi, finalişti ai primei Cupe a URSS-ului, nu l-au avut deloc la suflet pe antrenorul cu origini transilvănene Le-a învins pe Eintracht Frankfurt şi Olympiakos "Cim Bom" a învins Olympiakos Pireu cu 2-0, OFK Belgrad (3-2), Eintracht Frankfurt (2-1) şi Aris Salonic (5-1) şi a pierdut cu Levski Sofia şi Wiener Sport-Club. Partida cu nemţii a fost ultima pentru aventurosul cetăţean maghiar pe malul Bosforului. Caracterul imprevizibil al ardeleanului l-a împins spre o nouă provocare. A emigrat în Franţa, unde a petrecut scurte perioade la grupări precum FC Lyon, Racing Club de France, dar şi Amines SC, unde a fost atât antrenor, cât şi jucător. Nici această parte din viaţa celui devenit, în 1935, după obţinerea cetăţeniei franceze, Jules Limbeck, nu este documentată de presa occidentală, însă, de această dată, numele său este menţionat într-un almanah al sportivilor străini activi în Franţa, publicat la mijlocul anilor ’30. Nu a trecut mult timp până când Limbeck a prins un nou tren, de această dată spre vasta Uniune Sovietică. În urma înfrângerii onorabile suferite de Spartak Moscova la Paris, 1-2 cu Racing Club, într-un meci amical disputat pe 1 ianuarie 1936, Jules a acceptat oferta esticilor de a antrena în ţara lor. "Fotbalul sovietic are un potenţial important. Bineînţeles, îi lipseşte organizarea tactică şi nu are o tehnică atât de dezvoltată precum sportul din Austria, Ungaria, Cehoslovacia sau Franţa, însă are de partea lui forţa şi viteza", declara antrenorul, în "Sportul Roşu", înaintea meciului de pe "Parc des Princes". "Fotbalul sovietic are un potenţial important. Îi lipseşte organizarea tactică şi disciplina tehnică, însă are de partea lui forţa şi viteza.“ JULES LIMBECK, înainte de a accepta oferta ruşilor de a antrena în ţara lor ENIGMĂ Gyula Limbeck, antrenor sau spion? Marele mister care îl înconjoară pe Gyula Limbeck se leagă de perioada petrecută de acesta în Franţa, când a obţinut suspect de rapid cetăţenia. Limbeck a ajuns în Uniunea Sovietică într-o perioadă foarte tulbure pentru această ţară ("Marea Epurare"), când Iosif Stalin îşi consolida puterea prin metode mai mult decât brutale, milioane de oameni fiind executaţi fără judecată pentru trădare. Mai mult, Limbeck nu a ratat niciun moment important petrecut în URSS în acea perioadă. Dacă presa rusă din toamna lui 1937 susţinea că "Limbeck a primit ultimul salariu în franci pentru a lua trenul spre Paris", informaţiile că acesta a fost executat au apărut câţiva ani mai târziu. Întrebat de acest lucru, fostul atacant al grupării Lokomotiv Moscova, Victor Lavrov, spunea indignat: "Spion? Nu am crezut niciodată asta. Jules a fost mentorul meu. Un om grozav, care ştia mai mult fotbal decât oricine altcineva!". Un lucru e sigur, succesorul lui Limbeck la Tbilisi a fost numit de Lavrenti Beria, şeful NKVD-ului. TBILISI La comanda "petrecăreţilor" dinamovişti, Limbeck a ratat titlul de campion la un punct, iar Cupa - în finală Ajuns în Rusia în martie 1936, Limbeck s-a pus repede pe treabă. După două mandate scurte la Zaporoje şi Dnepropetrovsk, tehnicianul ajunge la Tbilisi, exact la timp pentru a o pregăti pe Dinamo în primul ei sezon în prima ligă rusă. FINALA. Dinamo Tbilisi (în alb) a disputat prima finală din istoria CupeiUniunii Sovietice, sub comanda tehnicianului născut în Transilvania "Venit aici de la echipe de primă mână din Franţa, efervescentul Limbeck a organizat o şcoală de fot bal pentru copii, a oferit echipei noi echipamente, iar în timpul liber s-a ocupat de activitatea unei companii care produce avelope", scria "Pravda", în 12 martie 1937. Fotbaliştii georgieni nu l-au primit însă cu braţele deschise pe antrenor, mai ales după ce au făcut cunoştinţă cu metodele sale de lucru. "Ne vom antrena pe ploaie, nisoare sau viscol, deoarece nu ne putem permite ca succesul echipei să depindă de vreme. Jucătorii mei pot şi vor juca mai bine", declara Limbeck în presa sovietică. A fost "lucrat" de jucători Rezultatele muncii grele s-au văzut imediat. Dinamo Tbilisi a ajuns în finala ediţiei inaugurale a Cupei URSS-ului, după ce a eliminat-o pe Spartak Moscova în "sferturi", în urma unui meci şoc, încheiat cu scorul de 6-3, după prelungiri. În ultimul act, Dinamo a pierdut la Moscova, 0-2 cu Lokomotiv. Cu două etape înainte de finalul campionatului, Dinamo Tbilisi era pe primul loc în clasament, însă eşecul de pe teren propriu cu formaţia din Leningrad (precursoarea forma ţiei Zenit Sankt-Peters burg de astăzi), scor 2-3, a trimis titlul în curtea lui Spartak. Înfrângerea nu le-a căzut bine jucătorilor, care se săturaseră de regimul strict al străinului, iar în scurt timp acesta a fost înlăturat de la echipă. VORBE "Ne vom antrena pe ploaie, nisoare sau viscol, deoarece nu ne putem permite ca succesul echipei noastre să depindă de vreme. Jucătorii mei pot şi vor juca mai bine." JULES LIMBECK, pe când era antrenor la Dinamo Tbilisi "Problema nu e alcoolul. Anul trecut, fotbaliştii beau mai mult, dar jucau şi mult mai bine. Ar fi trebuit ca antrenorul să se schimbe şi să bea împreună cu jucătorii." TOVARĂŞUL MILSTEIN, directorul formaţiei Dinamo Tbilisi "Va fi un meci interesant!" JULES LIMBECK, înaintea ultimului duel, care i-a grăbit şi moartea DRAMĂ A pierdut "meciul vieţii" cu Lokomotiv Moscova Înlăturarea ardeleanului de la Tbilisi a fost relatată de publicaţia "Pravda": "Antrenorul s-a plâns timp de luni bune că jucătorii nu îi mai vin la antrenament, dar şi că aceştia consumă prea mult alcool. Comitetul pentru Sport a organizat o comisie care să decidă ce se va întâmpla cu jucătorii din Tbilisi. Însă, surpriză! Francezul a fost cel acuzat de păcate de moarte. S-a spus că decăderea disciplinei este rezultatul organizării păguboase. Că Limbeck a avut un plan greşit. Nimeni nu i-a luat apărarea". UMILINŢĂ. Lokomotiv a pierdut, la Moscova, cu scorul de 5-1, meciul cu Baskonia (Spania). Antrenorul ruşilor a plătit cu viața pentru acest eşec, fiind acuzat că nu le-a dezvăluit jucătorilor săi secretele bascilor Când a ridicat problema consumului excesiv de alcool în rândul jucătorilor, tovarăşul Milstein, directorul clubului, a răspuns că "unul îşi schimbă atitudinea mai repede decât toţi ceilalţi. Ar fi trebuit să beţi împreună cu ei". Acelaşi conducător a tras şi concluzia: "Problema nu e alcoolul. Anul trecut, fotbaliştii beau mai mult, dar jucau şi mult mai bine". De aici şi până la demitere a mai fost doar un pas. La Tbilisi, antrenorul a pierdut doar 2 meciuri. "Pravda" i-a luat urma lui Limbeck la Moscova, în aprilie 1937. "Avem foarte puţini antrenori de valoarea lui. Rugăm Comitetul să îi dea dreptul să îşi facă meseria. Are deja oferte de la echipe din Moscova, Kiev şi Taşkent", scriau jurnaliştii sovietici. Limbeck a ales-o pe Lokomotiv. Sovieticii nu au tolerat eşecul La cârma "feroviarilor", Limbeck nu s-a descurcat prea bine. A încheiat pe locul 6 în campionat, iar în Cupă s-a oprit în semifinale, însă înfrângerea usturătoare din meciul cu gruparea iberică Baskonia avea să aibă consecinţe tragice pentru prolificul tehnician. 90.000 de oameni au urmărit meciul de la Moscova. Speranţele publicului erau ridicate, iar marii conducători ai sportului sovietic trasaseră obiec tivul: "Trebuie să fim invincibili". Înaintea meciului, Limbeck a declarat succint: "Va fi o partidă interesantă!" Bascii au câştigat fără emoţii, scor 5-1. Jucătorii ruşi au aruncat vina pe ardelean: "Antrenorul nostru, care este considerat un specialist al fotbalului occidental, nu ne-a explicat cum vor juca adversarii noştri. Când ne-am dezmeticit, era deja 4-0". Câteva zile mai târziu, Limbeck a fost arestat şi executat. 90 de mii de oameni au umplut stadionul "Dinamo" pentru partida dintre Lokomotiv şi Baskonia, primul meci amical cu o echipă străină din istoria grupării moscovite INEDIT A fost la singurul meci văzut pe viu de Stalin Gyula Limbeck a fost prezent la Marea Manifestaţie a Sportivilor, găzduită de Piaţa Roşie din Moscova, în faţa liderului suprem - Iosif Stalin. În cadrul ceremoniei a fost organizat şi un meci demonstrativ de fotbal, disputat de 22 de jucători ai echipei Spartak Moscova. Terenul a fost realizat din parchet roşu, montat chiar de sportivi, iar partida, singura la care a asistat Stalin, s-a disputat pe durata a două reprize de câte 15 minute. "La pauză, a trebuit să aşteptăm acordul lui Iosif Stalin pentru a da startul părţii secunde. A fost mulţumit. Aveam un scenariu după care am jucat, astfel ca oamenii prezenţi în tribune să vadă câte puţin din tot ce înseamnă o partidă de fotbal", îşi amintea Andrei Starostin, jucător al echipei moscovite. Prezenţa la eveniment a lui Limbeck este atestată de o caricatură făcută de acesta care îl întruchipa chiar pe Starostin. Printre pasiunile extracuriculare ale tehnicianului se mai numărau şi jurnalismul, dar şi pictura.

S-a intamplat in direct, la Realitatea TV! Rares Bogdan: Vor sa ma aresteze

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Fotbal extern

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI