Ce înseamnă europenismul pentru o ţară în care au fost închise 180 de canale media, peste 150 de jurnalişti au fost arestaţi şi peste 1.100 de cadre universitare au fost inculpate, destituite sau judecate pentru că au semnat o petiţie în sprijinul păcii? Ce înseamnă Europa pentru o ţară unde numărul femeilor ucise a crescut cu 1.400% între 2002 şi 2009, în care legislatorii încearcă să reducă sentinţele pentru violatorii unor victime minore în cazul în care violatorul este de acord să le ia în căsătorie?
Ce înseamnă Europa într-o ţară unde Osman Kavala, filantrop de frunte şi activist al societăţii civile şi unul din cei mai decenţi oameni pe care i-am întâlnit în viaţa mea, a fost ţinut în închisoare sub cele mai ridicole acuzaţii, eliberat după mai mult de 800 de zile de detenţie şi apoi, la câteva ore, rearestat în modul cel mai brutal?
În timp ce Erdoğan zăngăne armele în Siria, unde situaţia devine efectiv un război cu guvernul lui Assad, guvernul lui continuă să acuze un cult al martiriului pentru a-i descuraja pe oamenii dispuşi să-şi conteste conducătorii de teamă să nu fie consideraţi "trădători". După tragedia de săptămâna trecută, când zeci de soldaţi turci au fost ucişi, Erdoğan a deschis graniţele pentru ca refugiaţii să treacă din Turcia în Europa, pentru a exercita presiuni asupra ţărilor europene astfel încât să-şi modifice înţelegerile cu Turcia. "S-a făcut, acum porţile sunt deschise. Veţi avea partea voastră din povară", a spus el. Autorităţile din Grecia au anunţat că au oprit 24.000 de tentative de traversare a frontierei.
Ca întotdeauna, copiii sunt cei care au cel mai mult de suferit. Un băiat a murit luni, când o barcă s-a răsturnat în apropierea unei insule greceşti. Sute de refugiaţi sunt blocaţi într-un teritoriu al nimănui, pe unde trece frontiera imaginară. În vreme ce relaţiile dintre Turcia şi Occident continuă să se învenineze, are loc o enormă criză umanitară, din nou la periferia Europei.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
