Ezit să pun semnul identităţii între imnografie şi poezie. Deoarece în prima are întâietate dogma, iar în ultima – lirismul şi experienţa personală.
Imnograful, ca şi zugravul bisericesc sau psaltul, uită de sine. Ei nu sunt decât cutii de rezonanţă ale Duhului. Sf. Ambrozie al Milanului a compus imne creştine de o rafinată prozodie, conştient că, versificată, învăţătura creştină se memorează mai uşor. E şi cazul colindelor sau al cântecelor de stea, care bineînţeles că nu sunt deloc străine de poezie şi de meşteşugul ei. Poezie găsim şi în Imnele despre Rai, scrise de Sf. Isaac Sirul, dar totuşi poezie „obiectivă”.
Pentru că Bizanţul a stat sub egida canonului chiar şi în lirică. Nu a existat aici un Sf. Ioan al Crucii, dar a existat un om care a reuşit să contopească imnografia şi lirismul într-un aliaj de abisală expresivitate şi frumuseţe. E vorba de Sf. Simeon Noul Teolog (foto), care dogmatizează şi totodată îşi povesteşte şi îşi mărturiseşte propria experienţă a întâlnirii cu Dumnezeu prin energiile necreate.
Pentru că Dumnezeu e persoană, necum demiurg sau copleşitoare putere abstractă. De aceea susţine Sf. Simeon Noul Teolog că noi toţi, creştinii, trebuie să-L experiem, să-L simţim după puterile noastre duhovniceşti, oricât de modeste, precare sau chiar infime. Şi o susţine la fel de apăsat chiar şi în meditaţiile sale, în Capetele cuprinse în Filocalie.
Ne puteți urmări și pe Google News
Unii teologi apuseni au aşezat opera Sf. Simeon Noul Teolog sub semnul spiritualităţii sentimentale, deşi la Toma de Kempis sau la Sf. Ioan al Crucii tocmai accentele puse pe trăire, pe simţire ne cuceresc.
Noi, răsăritenii, nu vorbim de un „loc intelectual” al comuniunii cu Dumnezeu, tocmai pentru că supunem mintea inimii, adică sensibilităţii. De aici decurge şi însemnătatea acordată interiorităţii şi tainei. Pentru că acolo, „în cămara cea de taină”, în intimitatea adâncă a fiinţei, a primit Sf. Simeon Noul Teolog vizita divină a energiilor necreate – vizită a harului şi a dragostei –, comunicând astfel cu Creatorul, căpătând arvuna lumii de dincolo, bucuria nematerială a indescriptibilei lumini dumnezeieşti.
Recomandările noastre
