Presa epocii staliniste.
Una dintre preocupările importante ale partidului erau competiţiile de masă. Prima dintre ele, care a fost organizată la nivel na- ţional şi căreia i s-a acordat o atenţie deosebită, a fost Cupa Tineretului Muncitor (CTM). Ziarele se întreceau în prezentarea informaţiilor legate de competiţiile din CTM. Numărul participanţilor era unul dintre obiectivele partidului. Poate singurul...
„În judeţul Târnava Mică înscrierile pentru participarea la CTM încă nu s-au terminat, numărul celor înscrişi fiind până acum de 7.500. În 23 de organizaţii de bază din acest judeţ, prima etapă şi-a început desfăşurarea. Timpul nefavorabil şi faptul că nu s-a dus o muncă destul de intensă de lămurire şi mobilizare a avut ca rezultat neterminarea înscrierilor şi n-a permis desfăşurarea probelor în toate unităţile. Dar acolo unde concursurile au început, rezultatele n-au întârziat să apară. Astfel, Căminul de Ucenici a fost primul care, pe un teren frumos pavoazat, a început probele. La demonstraţiile de gimnastică, în urma unei intense pregătiri, s-a evidenţiat echipa clasei a II-a.“
Extraordinar! Carevasăzică echipa clasei a II-a a intrat în istorie! Care clasă a II-a? De la Căminul de Ucenici. Care Cămin de Ucenici? Unul din judeţul Târnava Mică. La urma urmelor, câte cămine de ucenici puteau fi în judeţul Târnava Mică. Nici nu avea importanţă. Conta doar numărul participanţ ilor.
„Îndată după constituirea Comisiei CTM Sălaj, au fost trimişi în judeţ 300 de îndrumători, care au dus munca la oraşe şi sate. Munca lor a dat roade, numărul celor înscrişi atingând cifra de 12.000 de tineri.“
Bingo! Asta voia să audă Partidul. Rezultatele nu aveau nicio importanţă. Peste 30 de ani, tovarăşul Nicolae Ceauşescu avea să repete experienţa CTM, organizând după aceleaşi principii (şi cu aceleaşi rezultate) „Daciada“.
Vacanţa propagandistică
„1.050 metalurgişti, 305 mineri, 1.150 ceferiş ti, 860 textilişti, 560 petrolişti şi alţi muncitori evidenţiaţi în producţie, cu totul 7.000 de salariaţi au plecat ieri în cele 12 staţiuni climaterice, spre casele de odihnă care îşi aş- teaptă cu grijă oaspeţii dragi. (...) Îmbinând armonios recrearea în mijlocul naturii cu prilejul minunat de a citi, de a învăţa cât mai mult, cei care au plecat se vor înapoia cu forţe proaspete la strunguri şi sonde, la mine şi la ringsuri şi vor lucra mai cu drag, fiecare la locul său de muncă.“ („Scânteia Tineretului“, joi, 2 iunie 1949)
În primii ani ai „regimului de democraţie populară“, partidul voia să arate cât de tare îl preocupă viaţa oamenilor muncii. Ulterior, el şi-a concentrat atenţia asupra categoriilor profesionale care prezentau un potenţial revendicativ mai mare. Minerii, bunăoară, s-au bucurat de un regim preferenţial, până la începutul anilor ’70.