Nu empatizez nici cu Cristi Danileț, nici cu Diana Șoșoacă și nici chiar cu jurnalista Laura Goracci. Toți exagerează, la fel cum exagerate mi se par și multe intervenții în apărarea acestora. Parcă suntem în lumea lui Caragiale.

În ultimele zile au venit peste noi două scandaluri de am sărit din cizme, cum se zice. Unul provocat, un fel de balamuc desfășurat în apartamentul senatoarei Diana Șoșoacă, care deja a ajuns internațional. Cel de-al doilea îl are în centru atenției pe judecătorul Cristi Danileț, exclus de colegii lui din CSM din magistratură. Și acest scandal, de o intensitate mai mică și în altă notă, tinde să se externalizeze fiindcă s-a anunțat deja o intervenție la CEDO.

După ce am râs că am ajuns de pomină în Europa cu circul sechestrării jurnaliștilor italieni de către soții Iovanovici-Șoșoacă și după ce am parcurs textele apărătorilor și criticilor lui Cristi Danileț, a venit momentul dușului rece. Un pic de analiză pe fapte, să privim și dinspre partea „reacțiunii lui Caragiale”.

În încăierarea „senatoarei cu botniță” cu jurnalista Laura Goracci de la RAI UNO, cred că ambele au știut bine cum să-și transforme interviul planificat într-un show mediatic, atunci când s-a produs declicul între ele. Iar acest declic s-a produs întâi la mult-prea-agitata senatoare în momentul în care i-a arătat Laurei Goracci colajul de poze de pe perete, cu ea fotografiată „de prietenii din Italia”.

Cred că în acea clipă i-a venit ideea Dianei Șoșoacă de ripostă, dacă jurnalista nu-i va cânta în strună, fiindcă îi simțise deja reticența. Nu mă îndoiesc că senatoarea a gândit că dacă se va contra cu Goracci, va face vâlvă și-n Italia. Iar când jurnalista s-a sculat să plece, i-a încuiat ușa. Se afla față în față cu reacțiunea și deja știa cum să acționeze. Show-ul acolo a început.

Și jurnalista italiană a simțit că, într-o asemenea situație neprevăzută, trebuie să profite. Dacă nu i-a ieșit interviul cu „senatoarea cu botniță”, o antivaccinistă despre care sigur își făcuse o documentare temeinică, măcar să-i iasă un reportaj scandalos. Și a ieșit.

Judecătorul Danileț contra CSM sau invers

După cum știți, Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru Judecători – a decis excluderea din magistratură a judecătorului Cristi Vasilică Danileț, din cadrul Tribunalului Cluj. Cu majoritate de voturi. Două lucruri importante de reținut!

Nu politicienii, nu jurnaliștii l-au exclus pe Danileț, ci judecătorii din CSM, profesioniștii dreptului.

Nu a fost exclus pentru „exprimarea unor opinii în lucrarea „900 de zile de asediu neîntrerupt asupra magistraturii române”, ci pentru „manifestările pe rețelele de socializare”.

Judecătorii din CSM nu au precizat în minută despre ce „manifestări” este vorba, n-au indicat nici TikTok, nici Facebook sau Instagram. N-au spus nici dacă Cristi Danileț a fost exclus pentru filmarea în care apărea în budigăi vopsind piscina sau făcea karate în ea când a umplut-o cu apă. Nici referiri la imaginile cu un soi de drujbă cu care magistratul tăia gardul viu nu s-au făcut.

Cred că dacă nea Gheorghe din Berceni făcea toate aceste filmulețe, internauții ar fi râs și atât. Judecătorul Danileț n-a acceptat însă  niciodată ideea că a încălcat regulile unei conduite elementare pentru un magistrat. S-a revoltat cât a putut pentru că a fost „executat” politic pentru viața sa privată. Viață privată pe care singur a expus-o public pe rețelele de socializare, dacă e să ne gândim la filmările respective. Un om îmbrăcat în robă într-un tribunal, nu-și mai poate permite să se arate lumii la bustul gol sau scălămbăindu-se.

Dacă un profesor, un polițist, un preot sau un politician își posta fotografii sau filmulețe cu ei în chiloți, sau caraghioslâcuri cu karate și cu tunsul gardului cu furie, reacțiile de oripilare ar fi venit în primul rând de la cei care acum au sărit în apărarea judecătorului Danileț. Presa ar fi tocat subiectul cu nesaț, cum s-a mai întâmplat fix cu persoane din categoriile menționate mai sus.

Deci, judecăm cu aceeași măsură sau cum?! Măcar noi, jurnaliștii (sau unii dintre noi) să ne amintim că atunci când l-am văzut pe Danileț cu aparatul ăla în mână, care semăna cu o drujbă, ne-am gândit la cazul acela din județul Arad, unde un bărbat se dusese peste altul cu o drujbă. I-a tăiat ușa, apoi l-a tăiat pe el. Oroarea se petrecuse cu vreun an înainte de filmarea judecătorului Cristi Danileț.

Dar nu jurnaliștii au decis că acest om în robă, cu puterea ciocănelului justițiar în mână, trebuie exclus din magistratură. Au făcut-o judecătorii din CSM. Iar alți colegi de prin alte instanțe nu s-au ferit de a-i reproșa acțiuni nedemne, inclusiv partizanatul politic. Unul dintre reproșurile aduse lui Danileț de un alt judecător, mesaj  care mi-a rămas în minte, suna așa: a sacrificat oameni pentru a fi popular.

Cam asta e de reținut din cazul judecătorului Danileț. Nu minciunile fostului ministru al Justiției, useristul Stelian Ion, care în declarația sa a aruncat anatema pe magistrații din CSM. Conform lui, aceștia au decis în majoritate ca să le facă pe plac șefilor Inspecției Judiciare și Secției de Judecători. Trecând peste jignire, se iscă întrebarea logică: De ce ar face acest lucru inutil un grup de magistrați care știe că CSM-ul actual se va schimba la începutul anului viitor, cu tot cu șefi?! O minciună de politician care n-a reușit să facă nimic pentru Justiție, așa cum n-a făcut nimic nici în avocatură.