Pentru români aproape că nu există masă festivă tradițională fără sarmale. Practic dacă întrebi orice român care e mâncarea tradițională a acestui popor, în proporție covârșitoare răspunsul va fi că e virba de sarmale. Dar sarmalele nu au fost inventate aici, ci au fost preluate de la turci, în timpul ocupației.
Numele lor provine din termenul turcesc sarmak – a răsuci. Buni creștini, românii le-au inventat și o variantă de post, pe bază de zarzavaturi, orez, ciuperci, nuci și boabe de porumb.
Dar istoricii au descoperit ceva cu adevprat senzațional: în Dacia ocupată de romani se prepara o versiune a sarmalelor, umplute cu carne în amestec cu mei sau miez de dovleac.
Rețeta clasică, dezvăluită pentru EVZ de un pasionat e următoarea: trei părți de carne de porc tocată, preferabil ceafă, ca să aibă și grăsime, și o parte carne de vită. Separat se călește orez, ceapă, opțional se poate adăuga morcov ras. Apoi carnea se amestecă cu bucatele călite, se condimentează, cimbrul e o mirodenie esențială, după care se umplu frunzele de varză. Sarmalele de fierb, la foc mic, minim trei ore. cu cena afumătură deasupra și neaparat așezate pe pat de varză.
Vă mai spunem că în Moldova, sarmalele se înfășoară în foi de viță de vie, opărite în preralabil pentru a fi maleabile, apoi se fierb în borș.
În restul României sarmalele sunt, în mod tradițional, împachetate în frunze de varză murată, iar în Oltenia, ele se fierb în vin.
Cea mai elaborată rețetă de preparare a sarmalelor, gătite de două ori, a fost prezentată de unul dintre marii gurmanzi ai României, Păstorel Teodoreanu.
Recomandările noastre
