I se face onoarea de a prezida printre primii lucrările, fiind un dârz luptător împotriva arianismului. Pentru meritele sale, este uns episcop de Antiohia. Arienii nu îl vor ierta. Prin viclenie ei îl convig să convoace un sinod în Antiohia și îl acuză în mod fals de adulter și sabellianism (erezie care susținea că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt trei persoane separate). Este exilat în Tracia, unde continuă să lupte contra arianismului.

Trece la cele veșnice în 337 în actualul Alexandroupolis, din nord-estul Greciei.