Onufrie cel Mare, fiul unui demnitar persan, s-a născut în a doua jumătate a secolul IV.
Cum părinții săi s-au rugat mulți ani lui Dumnezeu să le dăruiască un prunc, tatăl său îl închină pe copil Domnului, ducându-l la o mănăstire din Egipt unde e crescut de călugări.
La tinerețe, Onufrie părăsește mănăstirea și pleacă în deșert, căutând o viață ascetică și se nevoiește timp de 70 de ani într-o peșteră. După această perioadă, la peșteră ajunge Cuviosul Pafnutie cel Mare, călăuzit de un înger.
El îi spune lui Onufrie că Dumnezeu l-a trimis să-i îngroape trupul. Cei doi petrec noaptea în rugăciune, iar în zori Onufrie își dă duhul. Groapa îi este săpată de doi lei. Pafnutie se întoarce la mănăstirea sa și pe povestește fraților întâmplarea minunată
Recomandările noastre
