N-am idee, dar asta ar fi explicaţia generoasă pentru faptul că opoziţia de centru-dreapta (convenţie de limbaj, încă nu mi-e clar dacă există şi ce formă are) e aşa inertă în a penaliza erorile cabinetului.
De exemplu, la rectificarea bugetară s-a suplimentat fondul de rezervă pentru a alimenta preferenţial primarii puterii, după obiceiul pământului, fără un murmur de protest din partea PDL. Pentru comparaţie, vezi tămbălăul mostru din primăvară, când s-au mobilizat nu doar tot USL-ul, dar şi propagandiştii săi acoperiţi, iar chestiunea a devenit unul din cei trei piloni ai moţiunii de cenzură ce a dărâmat guvernul MRU.
Sau să ne uităm la tăierea bugetară de 200 mil lei (din cei 380 prevăzuţi în 2012) operată la Transporturi, pentru lucrările de metrou Drumul Taberei, proiect cerut de toată lumea, cu eco-hipsterii în frunte, menit să decongestioneze traficul şi să extindă transportul în comun, după toate filozofiile europene în vigoare. Poporul lefegiu a observat - nu şi cei ce comentează România din avion sau clubul El Comandante - că acesta era un proiect care chiar avansase în ultima vreme şi avea şansa să stea în grafic.
Dacă tăia Boc, fiţi siguri că a doua zi tot PSD-Bucureşti era legat cu lanţuri de gardurile şantierului de metrou din sectorul 6, dând de acolo declaraţii live. Dar fiindcă a tăiat banii Ponta, e linişte: organizaţia de Bucureşti a PDL nu s-a întors din Caraibe decât pentru nunta domniţei Ralu, după care a plecat îndărăt. (Scuze, am zis organizaţia de Bucureşti a PDL? E tot o convenţie de limbaj). La fel cu lărgirea şoselei de centură a Capitalei, a cărei utilitate nu o contestă nimeni şi unde de asemenea s-au redus fondurile exact în sezonul când se poate lucra.
Cine opreşte opoziţia să facă liste cu beneficiarii de fonduri europene cărora li s-au întârziat ori sistat plăţile, sau care sunt puşi să semneze contracte cu clauze bizare de "împărţire a riscului instituţional cu AM" (?!; cu alte cuvinte, dacă guvernul face boacăne iar UE ne ia banii, contractul cu ministerul devine nul şi nu vă mai rambursăm nimic)? După care să-i caute şi să le explice a cui e vina?
În loc de atare campanie informată şi pro-activă, PDL şi aliaţii săi stau la remorca evenimentelor, răspunzând politicos la glumiţele lui Ponta şi lăsând ca agenda publică să fie definită de Fenechiu şi Ghişe. Marile ştiri generate de opoziţie au fost nunta lui EBA şi faptul că alianţa are - pam, pam - slogan, anume "Sus inima", ce va fi probabil asezonat în campanie cu nişte cântări de Oastea Domnului adecvate. Acest mesaj "centrat în valori" sigur îi dă deja lui Ponta insomnii. Aşa ne asigură strategii PDL, care de o săptămână plimbă pe ecrane un sondaj cu USL stabilă faţă de luna iunie, când a câştigat masiv localele, dar în care ei îl citesc în mod curios o tendinţă de scădere.
De fapt, o coabitare fructuoasă cu PSD nici n-ar fi fără precedent: vă amintiţi ce bine s-au simţit unii din PDL în 2009, servind în guvern alături de Ponta&comp? Dincolo de conflictele de valori care ne vor ţine pe toţi cu inima în gât - adică foarte, foarte sus - există multe "idei centripete" ce unesc cele două partide, după cum bine le-a numit filozoful de cazarmă Ioan Rus. De exemplu, întârzierea reformelor şi sifonarea în continuare a companiilor publice din energie (vezi ultima analiză a EFOR pe această temă, lansată ieri, aici).
Explicaţia mai puţin generoasă a non-combatului ar fi că nu plănuieşte nimeni vreo coabitare, numai că opoziţia de centru-dreapta, mai mult decât ne arată în prezent, chiar nu poate.
Recomandările noastre
