E ca în bancurile cu proşti: care e deosebirea dintre Austria, Slovenia şi România? Păi, deosebirea e că pentru aceeaşi faptă, anume şpăguţă şi conflict de interese, politica, mass-media şi publicul din cele trei ţări reacţionează complet diferit.
În Austria, şeful său de partid l-a sunat imediat pe eurodeputatul Strasser, în ziua când "Sunday Times" publica povestea, anume chiar în sfânta duminică, şi i-a zis s-o şteargă urgent din viaţa politică. Ceea ce omul a şi făcut, fără comentarii. În Slovenia, eurodeputatul Thaler s-a mai agăţat de funcţie până luni, având proptele în guvernul socialdemocrat, dar povestea sa a fost cap de afiş în presa de la Ljubljana, linia fiind că şi-a făcut ţara de râs şi că nu poate rămâne la post.
Prin contrast, în România, duminică a fost consemn mucles la informaţia că Adrian Severin a fost prins cu chiloţii în vine în piaţa publică a Europei, ca statuia Manneken Piss. Televiziunile au ţinut-o langa cu războiul din Libia, bătând ore în şir apa în piuă cu non-ştiri despre neimplicarea României şi fătuţe rătăcite gen matinal, care se mirau ce mare e racheta Tomahawk. Culmea tupeului, Severin însuşi a fost adus în platou pentru o spălătură la reputaţie: el comenta senin "pe zona sa de expertiză", anume care-i treaba cu Gaddafi. Apoi a venit cu explicaţiile jenante cu "făcătura şi manipularea" jurnaliştilor britanici, plus cum îi mănâncă pe est-europeni cabala marilor puteri (asta, într-un parlament unde preşedinte e polonezul Buzek) şi nici una dintre momâile din studio nu l-a corectat. Pe TVR a fost o ştire scurtă şi neutră în mijlocul jurnalului, că o fi, că o păţi; apoi linişte. Mă uitam şi nu-mi venea să cred. Îmi imaginam amuzat ce rupere de nori am fi avut dacă în locul lui Severin ar fi fost prinse cu factura în dinţi EBA sau Monica Macovei: ce breaking news, ce leşinuri etice în direct, ce spume la gură, ce concursuri cu premii de care felinar să le spânzurăm. Dar în chestie fiind Severin, nu era nici urmă de marii moralişti Ciuvică şi Nistorescu, de naşul SRS şi pretenul Chirieac, de încruntatul naţional CTP; Drăgoteasca, Gâdea şi alţi ursuleţi de serviciu nu erau pe nicăieri.
Doar seara târziu, dl Striblea a dat-o subtil, atacând tema, dar mutând încet- încet accentul pe Sebastian Bodu, împachetându-se cu invitaţi care să relativizeze problema şi având inspiraţia să-l aducă pe PDL-istul Boureanu, ce s-a dus în bălării cu legea lobby-ului şi s-a certat, nu se ştie de ce, cu dna Grapini şi Negoiţă de la PSD. Pe la mijlocul emisiunii uitaseră cu toţii de unde plecaseră, aşa că m-am dus să mă culc. Una peste alta, un studiu de caz relevant pentru cât de scurtă e lesa şi mare autocenzura în presa autohtonă.
Cu Severin lucrurile sunt clare şi, în orice altă ţară decât România, greu de dat la întors. Greşeala sa nu-i că a făcut amendamente, a vorbit cu unul-altul sau s-a băgat în consultanţă, ceea ce e permis în PE. Ci aceea că s-a dat de gol drept românaş şmecher şi alunecos, de două ori penibil. O dată fiindcă a acceptat să taie factură de 12.000 euro pentru trei zile de "consultanţă", nu pe vreun subiect tehnic pe care să-l stăpânească mai bine ca alţii, anume la valoarea de 4.000 euro pe zi (mă îndoiesc că există aşa ceva), pe care să livreze clientului un material scris (nu există vreun serviciu identificabil prestat), ci pentru promisiunea dubioasă de a deschide uşi şi a face o intrigă mică cu colegii, lucrul la care, de fapt, se pricepe.
A doua oară a fost penibil pentru că nici măcar n-a depus vreun efort să convingă pe cineva de ceva, după cum reiese, ci doar s-a umflat în pene pe lângă falşii lobby-işti englezi, exagerându- şi importanţa ca să-şi merite căciula de gologani facturată, dândule e-mail că "amendamentul s-a depus cum am stabilit", deşi n-o făcuse el. Aici seamănă cu şoferii, cărătorii de serviete şi alţi băgători de seamă din birourile ministeriale din Bucureşti, ce iau şpagă spunând oamenilor că "au intrare", fac şi dreg şi aranjează, când ei sunt, de fapt, băieţi de mingi care blufează pentru un ban în plus. Dl Severin s-a purtat deci ca un mic românaş ţepar; figura cu consultanţa este irelevantă, fiind doar un paravan. În concluzie, avem trei eurodeputaţi care au comis-o. Austriacul a fost pus instantaneu pe făraş de partidul lui, fără prezumţie de nevinovăţie, fără stai să mai vedem, fără gargară. Slovenul s-a cramponat 24 de ore, dar opinia publică din ţara lui l-a făcut pulbere şi finalmente a trebuit să plece. Dincoace, românul dă cu clonţul, tactica fiind că, dacă te prinde cineva la furat, urli şi te tăvăleşti pe jos până se jenează şi pleacă: victimizare, bazaconii cum este el vânat de tabloide euro- sceptice (dacă "Sunday Times" e tabloid, atunci şi "Dilema Veche" e tabloid), cereri groteşti ca PE să ia "măsuri penale" contra presei (când, de fapt, parlamentul îl investighează chiar pe el).
Liderii noştri opinie (ziarişti, ONG-işti, sindicalişti) stau aliniaţi patriotic în front, bălmăjesc scuze şi n-au curajul să admită evidenţa: Severin e terminat. PSD s-a pitit după baricada obişnuită de palavre (autosuspendare, aşteptăm ancheta) ca şi când UE ar fi România, s-o abureşti cu televiziunile până uită subiectul. Preşedinţii Ponta şi Antonescu nu-s de găsit, deşi pe alte fleacuri nu le mai tace gura. De exemplu, într-o ieşire fabuloasă de umor involuntar, Victoraş declara ieri că "şmecheria nu funcţionează pe plan internaţional, iar România s-a făcut încă o dată de râs". În capul său era Libia, dar nu realiza că atacul e o descriere perfectă a episodului Severin- PSD.
În fine, aşa stând lucrurile, dv. şi cu mine, care stăm acasă pe fund şi dăm din umeri, am face bine să nu ne mai indignăm data viitoare când trecem prin Austria sau Slovenia şi constatăm că ne mănâncă ăia seminţe în cap. După ultimele două zile, o merităm sută la sută. PS. Dl C.T. Popescu îmi atrage atenţia că a publicat zilele acestea, în ziarul său, editoriale la fel de critice pe subiectul Severin, iar ca atare alăturarea sa în lista de comentatori de mai sus este nemeritată. Are dreptate, nu ar fi trebuit să îl includ.
Recomandările noastre
