Reproducem integral textul scrisorii, dat fiind că elicele monstruoase au început să apară și pe teritoriul României:

„Domnule președinte al Republicii,

Pe 14 ianuarie, participând la o masă rotundă la Pau cu tema „ecologia pe teritoriile noastre”, ați declarat: „Consensul privin energia eoliană este pe cale să slăbească serios în țara noastră (…) Din ce în ce mai mulți oameni (…), care consideră că peisajul lor s-a degradat, nu mai vor să vadă centrale eoliene lângă ei. Nu trebuie să impunem acest lucru de sus.”

Oricine traversează Franța este martor: peste tot se înalță eoliene, acești piloni cu pale gigantice, care vuiesc zi și noapte.

Câmpurile cu cereale, colinele provinciale, țărmurile oceanului, nici un petic de pământ nu a fost cruțat.

Obiecte industriale fabricate în serie, ele uniformizează o țară care se distinge prin diversitatea și frumusețea peisajelor sale.

Uriașe, aceste turbine acaparează vederea, zdrobesc tot ceea ce le înconjoară.

Turbine, într-adevăr, sau mai riguros formulat aerogeneratoare, eolienele nu au nimic bucolic, nimic pastoral.

Ochiul nostru este rănit, sensibilitatea noastră este afectată, simțul nostru estetic este ofensat. Între 7000 și 8000 de aerogeneratoare astăzi, 25.000 până în 2025.

„De acum în zece sau cincisprezece ani, țara noastră își va schimba fața”, avertizează Alexandre Gady, președintele Societății pentru Protecția Peisajelor și a Esteticii Franței.

A-ți face griji despre chipul Franței nu este una dintre prerogative, una dintre cele mai nobile prerogative ale politicii?

Și apoi, veți fi de acord, este cel puțin paradoxal să te porți ca „stăpân și proprietar al naturii” – acest credo al modernității compromis de devastarea pământului – atunci când dorești, așa cum o faceți cu toții, să acționați în numele ecologiei.

În cadrul luptei împotriva încălzirii climatice, se dorește acreditarea ideii că salvarea planetei se va face prin implantarea de eoliene.

Or, deși cauza este justă, chiar imperioasă, eolienele nu vor rezolva problema. Pentru un motiv foarte simplu: producția noastră de electricitate este majoritar de origine nucleară și, deși prezintă unele inconveniente, nuclearul nu produce gaz carbonic.

„Grație energiei nucleare Franța este una dintre țările cu cele mai mici emisii de carbon din lume”, aminteați pentru Le Monde în iulie 2015.

Nu trebuie să ne gândim la înlocuirea energiei nucleare, decât dacă vrem să redeschidem centralele pe cărbune și petrol.

Producția de electricitate eoliană este atât de intermitentă, atât de întâmplătoare, încât nici o țară cu mintea întreagă nu și-ar gaja independența energetică pentru ea  – cel puțin până când oamenii vor putea controla capriciile naturii, respectiv vântul.

În plus, realitatea este mult mai puțin atrăgătoare și ecologică decât discursurile oficiale vor să o acrediteze: betonarea solului (pentru postamente), materiale de construcție ale aerogeneratoarelor în majoritatea lor nereciclabile, marea mortalitate a păsărilor care se izbesc de elice, perturbarea circuitelor de migrație, bruierea undelor – ceea ce provoacă dezorientarea liliecilor, zgomotul continuu, risipă financiară – durată de viață extrem de scurtă, între 15 și 20 de ani, demontarea lor dovedindu-se atât de complicată încât sunt lăsate pe loc, sfârșind prin a deveni adevărate cimitire de piloni ruginiți.

În sfârșit, implantarea eolienelor se face împotriva voinței populației. Rezistența este mare: 70% dintre proiecte sunt contestate.

Deranjat de această rezistență, ați adoptat numeroase texte de lege vizând „ușurarea procedurii”, altfel zis, ignorarea opoziției.

Apoi a venit mișcarea Vestelor Galbene. Ne-ați spus că v-a schimbat. Aveți acum o bună ocazie să demonstrați cu fapte că nu mai guvernați împotriva acelei Franțe periferice, multă vreme uitată.

Atunci, puneți capăt implantării eolienelor, care îngrijorează în primul rând această Franță rurală de care faceți atâta caz.”

Te-ar putea interesa și: