EVZ Special
Scandalul împrumuturilor SAFE. Petrișor Peiu: România, a doua cea mai îndatorată țară, dar fără nicio firmă autohtonă pe listă
sursa: daad.de
Din cuprinsul articolului
Subiectul controversat al programului SAFE a fost analizat, miercuri, la podcastul realizat de Robert Turcescu pentru evz.ro, difuzat pe canalul de YouTube Hai România. Discuția, la care au participat senatorul AUR Petrișor Peiu, Viorel Cataramă și Liviu Mihaiu, a scos la iveală mecanismele financiare din spatele acestui proiect și modul în care România pare să fie dezavantajată în raport cu alte state europene.
România, a doua cea mai îndatorată țară, dar fără nicio firmă autohtonă pe listă
Petrișor Peiu a oferit o explicație tehnică asupra naturii acestui program, subliniind că nu este vorba despre fonduri nerambursabile, ci despre un mecanism de îndatorare prin care Uniunea Europeană acționează ca intermediar pe piețele de capital.
„Trebuie să spunem că programul Safe este un împrumut pe care Uniunea Europeană îl dă statelor membre, pentru achiziția de armament și pentru investiții în infrastructuri, care au legătură cu problematica militară. Mai trebuie spus că acest împrumut pe care îl dă Uniunea Europeană nu vine dintr-un buget deja existent al Uniunii Europene și din niște venituri pe care Uniunea Europeană le are.
Ci, la rândul său, Uniunea Europeană se va împrumuta de niște bani, piața de capital va emite obligațiuni. Bani pe care, evident, că va trebui să îi returneze la un moment dat și să plătească și dobânzi”, a afirmat invitatul lui Robert Turcescu.
Datoria publică a Uniunii Europene și refuzul Germaniei
Analiza senatorului a continuat cu o privire de ansamblu asupra sănătății financiare a blocului comunitar. Potrivit acestuia, UE se confruntă cu o datorie masivă, iar unele state dezvoltate au ales să nu participe la programul SAFE din motive pragmatice, legate de costurile ridicate ale dobânzilor.
„Noi trebuie să știm în primul rând că datoria Uniunii Europene, de anul viitor, când va fi maximă, fără aceste probleme, va fi de 900 de miliarde de euro. Și vorbim de o entitate, una europeană, care nu e un stat și care are venituri de vreo 160 de miliarde de euro anual. Deci trebuie să ne gândim că Uniunea Europeană are de plătit, are de dus o datorie publică în afară de programul SAFE de 900 de miliarde de euro. Deși are venituri anuale de doar vreo 160 de miliarde de euro.
Revin la fondul problemei. Da. Statele membre, 20 dintre ele, au apelat la această facilitate pentru a lua respectivul împrumut de la Uniunea Europeană. Șapte state, printre care și Germania, nu au luat acest împrumut motivând că e mai scump. Dobânda e mai scumpă decât dobânda la care se împrumută statele respective.”
Țara noastră, pe locul doi la sumele cerute: 16,7 miliarde de euro
În timp ce țări precum Germania au refuzat creditarea prin acest mecanism, România s-a plasat în topul solicitanților, fiind depășită doar de Polonia. Banii urmează să fie împărțiți între proiecte de infrastructură cu specific militar și achiziții de tehnică de luptă, însă criteriile de selecție ale furnizorilor rămân neclare.
România este al doilea stat ca mărime a sumelor cerute cu împrumut. Noi cerem 16,7 miliarde de euro și mai mult ca noi cer doar polonezi. De acești bani, România a convenit cu Uniunea Europeană să îi împartă în două.
Vreo 4 miliarde și ceva în infrastructură. Adică se numește mobilitate militară, niște autostrăzi care să se continue până la granița cu Ucraina, respectiv cu Republica Moldova. Și de restul banilor să avem niște programe de achiziții militare. Ieri s-a discutat despre aceste programe de achiziții militare, 15 la număr. Toate având deja furnizorul selectat de către Guvern. Nu știm pe ce criterii.
Industria românească, marea absentă
Critica principală adusă de reprezentantul AUR vizează direcționarea fondurilor. Spre deosebire de alte state care au folosit aceste împrumuturi pentru a-și subvenționa propriile companii de armament, România a ales să trimită cea mai mare parte a banilor către giganți industriali din străinătate.
„În afară de faptul că sunt bani împrumutați, nu s-a făcut niciun fel de licitație pentru atribuirea acestor sume, niciun fel de procedură de selecție. Ni s-a dat exemplul Poloniei, care a distribuit 40 de miliarde de euro unor firme. Pentru trei firme. Dar să vedeți minune, că toate acele trei firme sunt poloneze. În primul rând este compania care reunește industria de război poloneză. Franța tot pentru trei firme a dat. Dar să vă spun care sunt: Thales, Airbus, Safran.
Toate franceze. Italia, la fel, a dat pentru trei firme italienești. Cehia, la fel. Noi am dat vreo 60% din sumă către firma germană Rheinmetall, am mai dat vreo un sfert din sumă către două firme franțuzești, Thales și Airbus, către o firmă norvegiană, dar niciunei firme românești”, a conchis Peiu.
Dacă ai date sau
informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]
