"Sanctus", noul "Cod al lui Da Vinci", ajunge şi în România

Începând din această săptămână, românii au la îndemână romanul "Sanctus", prima parte a trilogiei de Simon Toyne. Potrivit presei internaţionale, cartea i-ar putea da lecţii lui Dan Brown.

Un călugăr dintr-un ordin nevăzut de sute de ani apare pe vârful unui munte, munte care este în domeniul Citadelei, un stat în stat asemănător Vaticanului. Stă o perioadă cu braţele desfăcute, iar turiştii filmează şi vorbesc despre "crucea umană". Apoi se aruncă în gol, iar sinuciderea lui devine din ce în ce mai misterioasă în momentul în care investigatorii descoperă că şi-a controlat căderea. Astfel începe romanul "Sanctus", de Simon Toyne, care va apărea în cursul acestei săptămâni. Cartea este tradusă în română de Andreea Boldura şi este publicată în colecţia "Strada Ficţiunii" a editurii Allfa. Autorul romanului este un producător TV englez, veteran deţinător de BAFTA. FRAGMENT DIN ROMAN Un detectiv nu tocmai clasic "Detectivii cu căsnicii fericite erau o raritate, dar Arkadian îşi cunoscuse soţia pe când lucra ca subinspector la secţia Moravuri. Era o prostituată pe cale să depună mărturie împotriva celor care o aduseseră cu forţa din ceea ce pe atunci se numea Blocul Estic şi o ţineau prizonieră. Când o văzuse prima oară, se gândise că era cea mai curajoasă, cea mai frumoasă şi mai speriată fiinţă pe care o întâlnise în viaţa lui. Îi revenise misiunea de a avea grijă de ea până când urma să aibă loc procesul. Glumea adeseori că ar fi trebuit să ceară plată pentru orele suplimentare, fiindcă, după douăzeci de ani, încă mai avea grijă de ea. În tot acest timp, o ajutase să se lase de drogurile pe care călăii ei o obligaseră să le ia, îi plătise şcoala ca să obţină o diplomă de profesoară şi îi redase viaţa pe care ar fi trebuit s-o ducă de la bun început. În sufletul lui, ştia că era cel mai bun lucru pe care-l făcuse vreodată, dar calculase totodată în minte preţul gestului său. Ofiţerii de poliţie de rang înalt nu se puteau însura cu foste prostituate, oricât de pocăite ar fi fost ele. Aşa că rămăsese un inspector de nivel mediu, într-un post mai puţin expus ochiului critic al opiniei publice, alegându-şi din când în când un caz pe măsura competenţei sale, dar primind cel mai adesea anchetele spinoase, de care niciun ofiţer de rang superior nu voia să se atingă".