George Bryan Brummell, cel mai faimos „dandy”, a rdicat  moda şi eleganţa la rang de adevărată artă. Prin felul cum îşi aranja cravata, îl entuziasma la culme pe Alfred de Musset si o făcea pe doamna de Staël să viseze săptămâni întregi.

Brummell, care era un tânăr de o frumusețe extraordinară, avea un singur ţel în viaţă: să se impună prin eleganţa lui.

Şi a izbutit. Studiase bine psihologia societăţii din epoca lui.

„Dacă aş înceta, spunea el, să măsor dispreţuitor, din creştet până-n talpă, pe marchizi şi dacă aş înceta să tratez ca pe nişte imbecili pe prinţii de sânge regal, m-aş osândi singur la uitare deplină.

Lumea e stupidă, iar eu caut să mă folosesc cât pot mai mult de stupiditatea ei”.

Pentru asta risipea în dreapta şi-n stânga sarcasme, insulte şi dispreţ.

Cu cât el îi dispreţuia mai mult pe ceilalţi, cu atât aceştia îl stimau şi-l linguşeau mai mult.

Odată ducele de Bedford îşi făcuse un palton şi, înainte de a-l îmbrăca, ceru părerea lui Brummell.

— Cum vi se pare paltonul meu?.

Brummel îl luă în mână, îi pipăi cu vârful degetelor și zise disprețuitor:

  • Această vechitură o numiţi dv. palton, duce?

Altădată, unui lord elegant, care încălţase ghete noi, Brummell i-a zis dispreţuitor:

— Cum numiţi, milord, aceste obiecte pe care le purtaţi în picioare, fiindcă nu-mi închipui că ar putea fi ghete!…

Un bancher milionar îl pofti la masă.

— Primesc să vin, zise Brummell, dar cu condiţia să nu afle nimeni!

Numai regele Angliei, George al IV-lea, cu care era în strânse relații de prietenie, avea dreptul să fie de faţă atunci când Brummell îşi făcea toaleta. Nimeni altul n-a izbutit vreodată să afle tainele faimosului dandy.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric