Regatul necuvântătoarelor. Locurile de pe Pământ unde animalele depășesc numeric oamenii

Sursă foto: japan-guide.com

În unele locuri de pe planetă, numărul necuvântătoarelor a depășit numeric numărul oamenilor. Unele insule izolate au devenit adevărate sanctuare ale vieții sălbatice, unde iepurii, păsările sau alte specii depășesc numeric oamenii și transformă peisajul într-un ecosistem fascinant, unde mâna omului nu a ajuns încă. De la Insula Iepurilor din Japonia, cunoscută pentru populațiile sale impresionante de iepuri, până la alte insule mai puțin cunoscute, aceste locuri reprezintă un adevărat „regat” al animalelor.

Insula nelocuită Okunoshima, paradisul iepurilor din Japonia

Okunoshima, o insulă nelocuită din Japonia, a fost folosită in trecut ca bază militară secretă între 1929 și 1945, pentru producerea gazelor toxice, inclusiv gaz muștar, gaz lacrimogen și cianură. În această perioadă, insula a fost complet scoasă de pe hărțile oficiale, iar aproximativ 200 de iepuri au fost folosiți în experimente pentru testarea gazelor.

După capitularea Japoniei, armata a încercat să distrugă toate dovezile, inclusiv animalele de laborator, dar în anii 1970 un număr mic de iepuri a fost eliberat de o școală elementară. Astăzi insula, devenită ulterior o atracție turistică, găzduiește între 400 și 500 de exemplare, iepurii find foarte obișnuiți cu prezența oamenilor. Totuși, aceste animale sunt complet dependenți de hrana lăsată de vizitatori și de voluntari, întrucât vegetația naturală nu este suficientă pentru a-i hrăni.

Insula se confruntă cu presiuni din partea prădătorilor naturali, precum mistreții și ciorile, iar incidentele de cruzime asupra animalelor au afectat în trecut populația. Vizitatorii vin în mare parte pentru iepuri, iar doar o mică parte descoperă Muzeul Gazelor Toxice, care păstrează documente, fotografii și uniforme legate de perioada militară, potrivit The Guardian.

Insula Tashirojima din Japonia, locul unde pisicile sunt venerate la altar

În Tashirojima, o insulă din largul coastei de nord-est a Japoniei, trăiesc sute de pisici și doar 50 de oameni, care le venerează pe feline și le îngrijesc. Cunoscută și sub denumirea de „Insula Pisicilor”, felinele au fost aduse de fermieri în perioada Edo( (1603-1868),  pentru a ajuta la combaterea șoarecilor și șobolanilor, care reprezentau o mare amenințare pentru viermii cu mătase. Cu timpul, numărul pisicilor a crescut, iar numărul oamenilor, care sunt în mare parte vârstnici, a fost depășit numeric de acestea.

Iubitorii de pisici care vin să viziteze insula, accesibilă printr-o oră de feribot din centrul Ishinomaki, vizitează în principal două sate importate, unul mic în jurul portului Odomari în nord și unul mai mare în jurul portului Nitoda în sud,  legate între ele prin drumuri înguste și trasee de mers pe jos care străbat pădurile insulei.

Pescarii de pe insula Tashirojima au crezut inițial că pisicile aduc noroc și oferă indicii despre  starea vremii, iar după ce un pescar a rănit accidental o pisică, locuitorii au construit „Neko Jinja”, sau Altarul pisicilor, unde vizitatorii aduc acum ofrande, considerând pisicile îngerii păzitori ai insulei.

Zao Fox Village, sanctuarul vulpilor din Japonia

Zao Fox Village este o rezervație unică situată în Japonia, unde vizitatorii pot explora o pădure populată cu vulpi, admirând animalele care se plimbă liber, ascultându-le chemările distincte și având ocazia să le hrănească sau să le mângâie în sesiuni speciale, disponibile de două ori pe zi, doar în anumite zone și în weekenduri sau anumite sărbători.

Pe lângă vulpi, vizitatorii pot interacționa cu ponei, capre și iepuri, iar cei care doresc pot cumpăra suveniruri tematice și pot vizita Inari Shrine, unde vulpile sunt considerate mesagerii zeului prosperității și al orezului. Accesul la Zao Fox Village se face prin tren sau autobuz, după cu un taxi sau autobuz de transfer, cu rute din Tokyo prin Tohoku Shinkansen la Shiroishi-Zao Station sau din Sendai prin trenul local direct la Shiroishi Station, urmat de transferul până în satul vulpilor.

Insula Crăciunului din Australia, locul unde trăiesc milioane de crabi

Pe Insula Crăciunului, un teritoriu australian din Oceanul Indian, aproximativ 100 de milioane de crabi roșii din specia endemică Gecarcoidea natalis migrează anual către ocean, fenomen declanșat de ploile de vară din emisfera sudică. În timpul acestei migrații, care durează aproximativ două săptămâni, locuitorii insulei participă activ, ajutând crabii să traverseze drumurile, grădinile și curțile cu greble și suflante de frunze, protejând puii fragili și evitând rănirea crustaceelor.

Odată ajunși pe plajă, crabii masculi sapă vizuini în care femelele depun și incubă ouăle timp de două săptămâni, urmând ca toate femelele să-și elibereze icrele în ocean în timpul mareei înalte, la mijlocul lunii noiembrie. Puii petrec aproximativ o lună purtați de curenții oceanici înainte de a reveni pe insulă, iar locuitorii, care sunt în jur de 1000 de persoane, continuă să intervină pentru a-i proteja de traficul rutier, folosind, de obicei, frunze pentru a evita strivirea celor mai mici crabi.

Caii sălbatici de pe insula Assateague

Caii sălbatici de pe insula Assateague, o insulă de pe coasta statelor Maryland și Virginia, SUA, trăiesc liberi pe plajă fiind descendenții cailor domesticiți de localnicii din trecut. Spectaculoasele animale s-au adaptat la condițiile dure ale insulei, inclusiv temperaturi ridicate, țânțari numeroși, furtuni și hrana care nu prea există.

Animalele trăiesc în două turme, una pe partea Virginiei și alta pe partea statului Maryland, fiind separate de un gard situat la granița dintre cele două state.  Mulți dintre vizitatorii insulei au aflat de aceasta din celebra carte a lui Marguerite Henry, Misty of Chincoteague. Povestea are loc în timpul unui festival tradițional numit „Pony Penning” (Adunarea Poneilor).

În ultima miercuri a lunii iulie, turma de cai din Virginia este adunată și condusă prin apă, înot, de pe insula Assateague către insula vecină Chincoteague, iar mânjii tineri sunt vânduți ulterior la licitație.