La câteva ore după ce a servit ultima masă, Iisus a fost răstignit şi, potrivit unei legende, sângele său ar fi fost strâns de Sfântul Iosif într-o cupă...

Nu o cupă oarecare, ci cea din care a băut Mântuitorul la ultima Sa cină. Această idee se regăseşte într-un poem semnat de Robert de Boron, în ultima parte a secolului al XII-lea, începutul secolului al XIII-lea. Cu voia lui Pilat, negustorul Iosif din Arimatea, un negustor bogat, împreună cu Sfântul Nicodim au luat trupul lui Iisus de pe cruce şi l-au îngropat, după orânduirea iudee, după ce au uns corpul cu smirnă şi aloe şi l-au înfăşurat în giulgiu. Aflând această veste, evreii l-au aruncat în închisoare pe Iosif.

O mulţime de poveşti

Aici, Mântuitorul i-a apărut sfântului, vorbindu-i despre Învierea Sa. Ucenic secret al lui Iisus, Iosif din Arimatea a fost eliberat din închisoare şi alungat din Ierusalim. El a străbătut lumea vorbindu-le oamenilor despre Mântuitor şi despre miracolele sale. Potrivit unor legende, Iosif ar fi dus cu el în Britania cupa cu sângele lui Iisus. Un erou de la curtea regelui Arthur a găsit Graalul, iar legenda continuă... Denumirea cupei folosite la acest ritual, perpetuat până azi în cultele creştine ortodox şi catolic, a ajuns să fie cunoscută în tradiţia creştină occidentală, care a asimilat mai multe mituri precreştine drept Sfântul Graal. Denumirea sa de Saint- Graal (sau, în forma specifică limbii franceze vechi şi occitanei – „San-Graal”) provine de la o epenteză (introducere a unui sunet nou într-un cuvânt) uzitată frecvent de ezoterişti şi anume: San-Graal – Sang Raal – Sang Real (în traducere din franceza veche „Sânge Regal”), adică „Sfântul Sânge al Mântuitorului”.

Fără însemne

De-a lungul timpului, în jurul Sfântului Graal s-au ţesut o mulţime de poveşti. Se spune că este un vas care deţine puteri miraculoase, care poate aduce la viaţă un muribund şi poate oferi „viaţa fără sfârşit” celui care o merită. Dovezi istorice concrete nu există. Se vorbeşte că ar fi realizat dintr-o piatră preţioasă extrem de rară sau dintr-un metal obişnuit, fără însemne “regale”.

O parte a istoricilor este însă de parere că Sfântul Graal nu este ”material”, ci reprezintă căutarea absolută, de care nu este demn decât acela care dă dovadă de puritate fizică şi spirituală, de dezinteres față de lumea materială, de umanism pentru cei din jur.

Există şi opinia conform căreia Sfantul Graal este un obiect care își schimbă în permanență forma, pentru a nu fi găsit decât de cel vrednic. Unii istorici cred că Sfântul Graal nu reprezintă potirul misterios căutat de aproximativ două milenii, ci ceva mult mai… „simplu” – „sângele regal”! Alți cercetători subliniază că masonii nu doresc să facă publice documentele care vorbesc despre Sfântul Graal şi despre rolul cavalerilor templieri, care l-ar fi ascuns în Scoţia.

De multă vreme comunitatea ştiinţifică se află într-o continuă căutare a potirului miraculos. Numeroşi arheologi sunt de părere că sudul Scoţiei ascunde mistere încă neelucidate, iar unul dintre aceste mistere este tocmai Sfântul Graal. Mai precis, acesta s-ar afla ”în zona” capelei Rosslyn. Construită în secolul al XV-lea, la câţiva kilometri depărtare de Edinburgh, de meşteri aduşi din toate colţurile Europei, este probabil cea mai extravagantă biserică sculptată din Scoţia, şi cea mai ”încărcată” de mituri, pseudo-istorie şi controverse.

Nu respectă

Un loc de pelerinaj pentru masoni, templieri, cei care vor să vadă OZN-uri, oameni de rând, care caută de la suluri conţinând învăţămintele pierdute ale lui Hristos, până la Sfântul Graal. Numele bisericii apare inclusiv în romanul Codul lui Da Vinci, semnat de Dan Brown, care, deşi nu respectă întru totul adevărul istoric, a fost folosit ca sursă de inspiraţie de căutătorii Graalului.

Sub bisericuţă, arheologii şi istoricii au descoperit, cu ajutorul tehnologiei cu ultrasunete, o sală boltită care nu are nicio intrare. Nu au săpat în podeaua capelei, pentru că le-a fost interzis. Motiv pentru care s-au intensificat speculaţiile că în micuţa biserică ar fi ascuns nu numai Sfântul Graal, ci şi Chivotul Legii (pe care Moise i l-a dăruit lui Aaron) sau capul Sfântului Ioan Botezătorul.

Se crede

Capela Rosslyn nu este singurul loc despre care se crede că ar ”ascunde” Graalul. De-a lungul vremii fiind menţionate multe zone din lume drept posibile ”ascunzători”. Printre acestea se află și subteranele Ierusalimului. Există numeroase tradiţii şi surse medievale, conform cărora Cavalerii Templieri nu ar fi descoperit niciodată Graalul sau Chivotul Legii, pe motiv că reţeaua subterană de sub Oraşul Sfânt era extrem de vastă şi de întortocheată - acesta fiind cel mai potrivit loc pentru a ascunde un artefact atât de valoros.

Un loc în care templierii nu au pătruns niciodată. În decursul istoriei sale, Ierusalimul a fost atacat de nenumarate ori şi se crede că evreii care trăiau în perioada dispariției Chivotului Legii, au ascuns artefactul în subteranele capitalei lor, pentru a-l feri astfel de regele Nabucodonosor, care a cautat comoara, în timpul invaziei din anul 286 d.Hr. Legenda mai spune că Apostolii lui Iisus cunoşteau locaţia Chivotului Legii şi au ascuns Graalul în acelaşi loc misterios din subterane.

Puterea sa

Cea mai populară teorie dintre teoriile conspiraţiei în ceea ce priveşte Graalul este aceea care susţine că ar fi deţinut de americani, care l-ar ascunde în cel mai sigur loc de pe planetă, şi anume Fort Knox din Kentuky. Acest loc ar fi situat in apropierea autostrazii 31, la circa 200 de metri de clădirea propriu-zisă.

Conspiraţioniştii cred că Fortul are parte de suspect de multă pază şi protecţie pentru nişte ”simple” lingouri de aur şi că de fapt, alta ar fi comoara păzită de o întreagă armată: Graalul. Conform zvonurilor, există o cameră specială, în care se află potirul, alături de Chivotul Legii din Vechiul Testament. Graalul continuă să exercite şi acum, constant, aceeaşi atracţie, ”tema” fiind practic interminabilă pentru teorii, discuţii, supoziţii, cărţi, subiecte de film. La ora actuală există mai multe pretinse Sfinte Potire sau mai multe obiecte pretendente la sacralitatea dublă a acestui obiect. Potrivit părerilor unora dintre clarvăzători, tocmai pentru că Sfîntul Graal nu se mai află pe Pământ, în planul fizic, puterea sa de fascinaţie culturală şi mistică nu a încetat o clipă să crească.