Fiică a lui Ștefan Joldea, armașul Cetății Neamțului, Cuvioasa Teodora de la Sihla se naște în jurul anului 1650.

Este căsătorită contra voinței sale, dar după doi ani soții decid să meargă la mănăstire: el la Poiana Mărului, ea la VărzăreștiVrancea. De frica turcilor, Teodora și alte câteva maici se retrag în Munții Buzăului. După zece ani, ea ajunge în Munții Neamțului și este dusă de Pavel, duhovnicul Mănăstirii Sihăstria, în zona Sihlei, unde se nevoiește mai întâi într-o chilie și apoi într-o peșteră. După moartea lui Pavel, nimeni nu a mai știe de ea. Părinții de la Sihăstria observă însă cum păsările pădurii intră în trapeză, culeg firimituri de pe masă și le duc spre Sihla. Doi călugări de la Sihăstria o descoperă pe Sfântă, în rugăciune, strălucind ca soarele. Teodora le spune că se rugase ca Dumnezeu să-i trimită un preot, pentru a se împărtăși, deoarece simțea că i se apropie sfârșitul. Moare împăcată. Este prima româncă trecută în rândul sfinților fiind pomenită pe 7 august.