Primul devenise mareşal pe 10 Mai 1941, iar al doilea pe 22 august acelaşi an. De atunci nu s-a mai acordat gradul de mareşal, pe care l-au avut toţi regii României. Parada s-a desfăşurat pe Şoseaua Jianu, actualul bulevard Aviatorilor, din Bucureşti. 135 ani de la naştere, 71 de la execuţie Mareşalul Antonescu avea să fie executat la închisoarea Jilava pe 1 iunie 1946.

Pe 2 iunie se împlinesc 135 ani de la naşterea sa, la Piteşti în 1882. A fost fiul Chiriachiţei, născută Dobrian, şi al locotenentului Ion Antonescu, erou al Războiului de Independenţă. A absolvit Şcoala fiilor de militari din Craiova în 1902; Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie în 1904; Şcoala Specială de Cavalerie în 1906; Şcoala Superioară de Război în 1911, iar în anii 1912 şi 1913 a urmat cursurile Şcolii de observatori aerieni. Ion Antonescu a avansat de la gradul de sublocotenent la cel de mare- şal în decurs de 40 de ani. A participat, în 1920, la Conferinţa de Pace de la Paris. A fost director al Şcolii Superioare de Război în două rânduri, între 1927-1929 şi 1931-1933. A fost ministru al Apărării Naţionale în perioadele: 28 decembrie 1937 – 30 martie 1938, 4 septembrie 1940 – 24 ianuarie 1941 şi 22 septembrie 1941 – 22 ianuarie 1942. A deţinut portofoliul Aerului şi Marinei din 10 februarie până pe 30 martie 1938. A fost conducătorul de facto al României, în calitate de preşedinte al Consiliului de Miniştri, din septembrie 1940 până pe 23 august 1944.

Oficial, cariera militară a lui Ion Antonescu a luat sfârşit pe 6 februarie 1945, când prin Înalt Decret Regal a fost trecut în retragere. Pe 23 august 1944 fusese arestat, din ordinul Regelui Mihai, iar pe 31 august acelaşi an, predat armatei sovietice, care a intrat în Bucureşti. Pe 17 mai 1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de război de Tribunalul Poporului. A cerut să fie executat de militari şi nu de gardienii închisorii, dar dorinţa nu i-a fost îndeplinită