Povestea păsărarului de pe un bloc din Crângaşi. Porumbeii care ajung mai repede ca trenul

Are grijă de zburătoarele sale ca de ochii din cap. Le iubeşte, dar asta nu-l împiedică să mai arunce câte una în oală. A câştigat concursuri şi, odată, nişte porumbei i-au ajuns în patru ore de la Suceava la Bucureşti.

Se spune că fiecare om are o păsărică la cap. Ei bine, taximetristul bucureştean Vasile Constantin, zis nea Vali, are vreo 85! Şi toate aterizează pe acoperişul blocului său din Crăngaşi, unde îşi au domiciliul permanent. Nea Vali tocmai le serveşte masa de prânz. "Hai, la tata! A venit friptura la tavă! Hai fetele, hai la masă!", le alintă nea Vali pe porumbiţele sale, în timp ce le aruncă grăunţe prin voliera improvizată pe acoperiş. Zice că "fetele" sale nu sunt pentru competiţii: "Io nu «zbor femei», ci numai masculi la «văduvie»! Ei văd fetele doar sâmbăta, înainte de concurs şi, eventual, duminica. Io sunt antrenor de masculi!", explică nea Vali care, la 60 de ani, este columbofil pătimaş de 33. Apoi, continuă, savant: "Alţii «zboară» şi femeile". La el în volieră regulile sunt stricte. Dacă alţii lasă păsările să se împerecheze după placul lor, el le oferă o educaţie strictă . "Dacă ar fi după ele s-ar oua în fiecare lună. La mine se ouă mai rar, de maximum trei ori pe an. Aşa am şi rezultate bune!", e dur columbofilul, în timp ce deschide portiţa volierei pentru cei 35 de porumbei de concurs pe care îi are. Păsările ies buluc şi în urma lor plutesc anapoda fulgi şi pene smulse în devălmăşia decolării. Urcă pe cer şi dau ocol blocului. Nea Vali conchide: "Se întorc repede, că-s nemâncaţi!". De la Moscova la Bucureşti, în două zile Metodele sale de creştere şi antrenament dau rezultate, iar acest fapt e de notorietate printre columbofilii noştri. Nu este el nici cel mai bătrân, nici cu experienţa cea mai mare şi nici cel mai performant. Dar - la posibilităţile sale modeste - este, pe bună- dreptate, de apreciat. "La «Maratonul Extrem Moscova » am luat locul 44, din 180 de participanţi, cu doi porumbei care au parcurs 1.462 de kilometri în două zile! Porumbeii au fost lansaţi într-o sâmbătă, la şase dimineaţa, şi primul a ajuns luni, la ora 08.22! Celălalt a ajuns a doua zi, la 08.45. L-o fi prins noaptea pe drum, pe lângă Bucureşti, sau o fi fost la gagici", e hâtru păsărarul din Crângaşi. Porumbeii au la picior un cip. La sosire calcă pe trapă, iar un ceas electronic i-a şi înregistrat. Iarna, porumbeii stau la căldurică, în volieră, că abia din ultima duminică din aprilie şi până la începutul lui august sunt scoşi la întrecere. "Asta cu «maturii», că sunt concursuri şi pentru puii din anul respectiv care se «zboară», din 24 august până în octombrie", intră nea Vali în tainele hobby-ului cu aripioare. „Dacă aş câştiga bine din treaba asta, m-aş lăsa de taximetrie!” VASILE CONSTANTIN, columbofil din Crângaşi Porumbeii merg cel mai bine la ceaun, cu mujdei Dar de mâncat, cum sunt? Gustoşi? "Nu fac ciulama în fiecare zi. Io nu-i cresc ca să-i mănânc. Dar se mai sacrifică unii... Cei răniţi şi cei bătrâni. Atunci ajung la oală!", îi plouă în gură păsărarului. Cei mai mari, jumuliţi şi evisceraţi, pot să ajungă şi la 400 de grame. Dar sunt şi unii americani, de carne, care pot avea şi un kil şi jumătate. "Cel mai bine merg la ceaun, cu mujdei şi mămăligă. Practic, e doar carnea de pe piept şi de pe pulpiţe. Restu’ sunt oase... Se spune că cea mai bună carne pentru copii, când îi înţarci, este cea de porumbel!", intră în detalii culinare domnu’ Vali. Are şi el o febleţe, pe care n-o s-o mănânce prea curând. "Este un porumbel «cuc», din 2010. E cel mai bun! Vezi tu, pentru mine, «femeile» sunt egale cu zero!", e misogin columbofilul, în timp ce-şi scarpină preferatul pe guşă. Cu hulubii voiajori la bordel Păsăretul nu este lipsit de pericole pe traseul său. "Îi mai mănâncă ereţii şi ulii, başca se mai întâmplă să se lovească de vreo sârmă. Se mai lovesc...", oftează omul. Pentru moment, obştea sa păsărească numără 85 de sufleţele. "Pentru zbor am 35 de masculi, mai am 20 de perechi «la matcă », pentru reproducţie – care nu ies afară toată viaţa lor – şi restul femele pentru băieţii mei. Nici alea nu prea zboară. Le mai dau drumu’, din când în când, să se mai aerisească şi ele…", face inventarul nea Vali. Acum se pregăteşte de primul concurs, care este pe 27 aprilie: "Pe 1 aprilie îi duc pe băieţi la «bordel», la fete! E bine pentru psihicul lor...", râde columbofilul de bloc. Spune că nu le-a pus niciodată nume păsăricilor sale. "Eu îi ştiu după serii… Aşa, mai rar, le mai zic la câte unul «Frumoasa » sau «Frumosul»", se înduioşează bărbatul. Poate cea mai remarcabilă performanţă pe care a obţinut-o bătrânul columbofil e aceea când nişte porumbei de-ai săi au ajuns de la Suceava la Bucureşti în patru ore. "Până şi trenul face aproape dublu!", se laudă nea Vali. Pericolele din munţi "Am avut porumbei care au trecut Carpaţii. Mi-au venit din Cehia, din Polonia... Dar mă feresc de munţi, din cauza răpitorilor... Mă orientez către partea de est către vest şi către sud", povesteşte Vasile Constantin despre riscurile mortale ale unor zboruri riscante. Columbofilul spune că un exemplar valoros de porumbel poate să coste între 500 şi 3.000 de euro: "Da’ poa’ să ajungă şi la 5.000! Io am vândut unu’, în 2011, cu 2.000 de euro. Câştigase cinşpe concursuri!", e mândru păsărarul. Altfel, spune el, un porumbel obişnuit te duce la două-trei sute de lei. "E un hobby costisitor. Dar se autosusţine, pe undeva... Tre’ să ai grijă! Curăţenie o dată pe săptămână şi mâncare de 70 de lei pe lună. Că afară nu mănâncă şi în cuşcă nu e voie să fie boabe pe jos! E semn că se îngraşă şi o să gâfâie pe căldură", vorbeşte nea Vali ca un nutriţionist. Nea Vali are mai multe rase de porumbei în voliera sa: Janssen, Limburg, Van lon, Aercamp, Houben, Koopman şi Carboni