Deşi rezervele de petrol ale Irakului plasează această ţară pe locul al treilea în topul mondial, poliţiştii însărcinaţi cu paza oleoductelor nu au cu ce să-şi alimenteze vehiculele, transmite AFP.
Victime ale unei încurcături birocratice, cei peste 31.000 de gardieni ai conductelor, arterele vitale ale economiei irakiene, patrulează pe jos sau fac autostopul, sunt nevoiţi să-şi aducă de acasă mâncarea şi apa şi au salarii extrem de mici.
În urmă cu şase luni, angajaţii Poliţiei Petrolului au trecut de la Ministerul irakian al Petrolului în responsabilitatea celui de Interne, care nu a alocat însă şi un buget noului departament.
„Fără combustibil pentru generator, nu avem electricitate de patru luni. Iar fără electricitate nu putem folosi staţiile radio“, le-a explicat colonelul Shakir Obeid celor doi generali americani care au vizitat luni regiunea Khan Ruhbah, aflată la 180 de kilometri de Bagdad, în speranţa că aceştia vor interveni în favoarea lor pe lângă autorităţile irakiene. „Pentru 31 de maşini, avem numai 20 de litri de combustibil pe zi. Nu ne ajung nici să ajungem de la un post la altul“, spune Obeid, care adaugă că oamenii săi câştigă numai jumătate din salariul unui poliţist. „Dacă această situaţie va persista, îi vom pierde: vor pleca să se înroleze fie în armată, fie în poliţie“, avertizează acesta. Demersuri eşuate
„M-am întâlnit cu primul-ministru pe 3 septembrie. I-am arătat fotografii ale posturilor sordide în care stau oamenii mei. Dar nimic nu s-a schimbat. Cu toate acestea, noi protejăm principala resursă a ţării“, a declarat şeful Poliţiei Petrolului, generalul Hamid Abdallah.
Comerţul cu petrol asigură Irakului venituri de circa 600 de milioane de dolari pe săptămână, iar autorităţile irakiene nu se pot plânge de lipsa mijloacelor, explică şi generalul american Franck Helmick.
„Pe vremea lui Saddam Hussein, lucrurile erau mult mai simple. Dacă o conductă era afectată, oamenii lui Saddam se duceau în satul din acea zonă şi omorau pe toată lumea. În acest fel, triburile garantau securitatea ţevilor pentru a rămâne în viaţă“, povesteşte Helmick.
Recomandările noastre
