Sintagma din titlu îi aparține distinsului domn Frans Timmermans, fiind lansată la capătul inspecției cvasi-cordiale pe care a efectuat-o la București, în calitate de prim-vicepreședinte al Comisiei Europene și ca responsabil al Dosarului Justiție din țările U.E.

Pentru domnia sa, parcursul european al țării noastre e binecunoscut încă de prin 2009, când înaltul demnitar de astăzi propusese, din poziția ocupată atunci, de ministru al Afacerilor Europene din guvernul Olandei, să ardă României o sancțiune care să ne învețe minte să nu mai cârtim în front.

Până la urmă însă n-a fost să fie, pentru că Parlamentul Olandei a votat contra, după ce îl audiase în plen și pe Cristian Diaconescu, ministrul Justiției române, venit anume de la București. Povestea era legată tot de MCV-ul de care n-am scăpat nici astăzi deși, după cum a recunoscut acum dl. Timmermans, am reușit să securizăm „porturile și aeroporturile”, pe lângă alte alea care ne-au costat vreun miliard de euro, cu sprijinul generos al companiei francogermane EADS.

Încă n-a putut nimeni să ne explice de ce mecanismul de control și verificare a mersului justiției era condiționat, hodoronc-tronc, de securizarea frontierelor, dar iată că nici când am izbutit să ne apărăm bine porturile, aeroporturile și vreo 3500 km de granițe, tot cu MCV-ul ne trezim amenințați, după aproape un deceniu. Și cine ne inspectează?

Tot domnul Timmermans, ceva mai binevoitor, e drept, ba chiar dispus să ne ofere și sfaturile unui alergător de cursă lungă, pentru care în orice maraton, epuizant, dar decisiv rămâne finișul. Iar noi, care am mai avea doar o nimica toată până să trecem linia de sosire, am face imensa eroare să ne înecăm la mal sau chiar să facem cale inversă!

Cum altă golănie de tip EADS n-ar mai încăpea în MCV, e de presupus că se vor găsi noi variante compensatorii, de genul corvetelor multifuncționale SIGMA 10514, care vor fi lansate la apă în șantierul de la Galați de societatea olandeză Damen, proprietara perimetrului.

După care trecem și la submarine, nu? Sigur, nu e nicio legătură cu blândețea îndatoritoare a domnului Timmermans și nici cu prezența distinsei ambasadoare a Olandei, Stella Ronner Grubacic, la conferința de presă ținută marți de Laura Codruța Kovesi.

Regatul Țărilor de Jos a fost mereu atât de preocupat de evoluția României, încât îmi amintesc că, efectiv exasperat, președintele Traian Băsescu fluturase la un moment dat ideea unui embargou pentru... importul de flori din Olanda, care ar fi falimentat precis florăresele din Dealul Vămii. Precipitările din aceste zile sunt explicabile însă prin noua misiune de control a stadiului MCV, care va avea loc peste exact o săptămână.

De-aceea i-a chemat marți la ordine ministrul Tudorel Toader pe Kovesi , Lazăr și Horodniceanu, ignorând Raportul prezentat ieri de Parchetul General, după ce tratase în același fel și Bilanțul DNA. Laudele sforăitoare de la aceste bilanțuri nu au cum să păcălească opinia publică și nici cum să acopere situația jenantă în care a fost împinsă justiția română de abuzurile dezvăluite în cascadă de presa acestor zile.

O presă căreia domnul Timmermans i-a recomandat, în mod cel puțin straniu, „să nu mai atace sistemul justiției”, căruia tocmai massmedia îi semnalează curajos derapajele, aranjamentele și toate mizeriile ieșite la iveală de curând.

Pare greu de crezut, dar înaltul demnitar european ignoră dreptul democratic la libertatea de exprimare și rolul presei de a patra putere în stat. Mai mult chiar, Frans Timmermans ne sugerează ca „poliția magistraților” să fie făcută de magistrați – ceea ce Curtea Constituțională a și acceptat -, nu de politicieni și nici de „câinii de pază ai democrației”. În principiu, sunt de acord, dar cu condiția ca „Tribunalul magistraților” să prindă viață cât mai repede și să fie ferit de orice fel de influențe.

Altfel, ne putem explica de ce procurorul general Augustin Lazăr și-a adus aminte să ceară șefilor din parchete să-și controleze ei înșiși subordonații, cum putem pricepe și de ce „Doamna K” i-a făcut dosar lui Daniel Horodniceanu, șeful DIICOT, sau în ce bază contestă Negulescu-Portocală excluderea din magistratură.

Culmea ironiei vine însă de la același Augustin Lazăr, care - declarându-se public împotriva înființării Secției speciale de anchetare a magistraților, aprobată, repet, de Curtea Constituțională și care urmează să funcționeze în cadrul Parchetului General – îl contrazice pe Frans Timmermans, explicându-i superior că, prin măsura adoptată, „ne-am întoarce cu circa 27 de ani în urmă”!?! Adică, e clar, nu?

Ziariștii să tacă mâlc și să fie tîrâți prin instanțe de procurori care nu pricep sau nu acceptă regulile elementare ale democrației, politicienii să facă legile pe care le dictează magistrații, procurorul general să susțină în continuare că „politicienii trebuie monitorizați”, iar procedura de verificare a constituționalității să fie urmărită și ea foarte atent, de sus și până jos, de Ministerul Public, DNA și Țările de Jos…