Aurel Rogojan. Sursa foto: Arhiva EVZScurta croazieră printre insulele tropicale a fost un moment dintre cele mai plăcute ale periplului sud-american.
Deplasarea la Mangaratiba, locul de îmbarcare ne-a oferit , de asemenea, prilejul de a explora o parte de maxim interes turistic a Golfului și a Statului Guanabara.
După ieșirea din Copacabana am traversat Parque Brigadeiro Eduardo Gomes (Eduardo , Gomes, mareşal al Aviaţiei, om politic, participant activ la mai multe revolte şi puciuri militare, fondatorul Forţelor Aeriene Braziliene) Parcul este un complex urbanistic cu suprafaţa de 120 de hectare, unul dintre cele mai frumoase și importante proiecte ale peisagistului artist de renume mondial, Roberto Burle Max.Parcul s-a construit prin terasarea unui depozit de deșeuri şi crearea unei zone verzi litorale, cunoscute ca Aterro de Flamengo (Depozitul Flamengo) - cel mai mare parc public și zonă de recreere din orașul Rio de Janeiro și cel mai mare parc urban de pe litoral din lume.
Parcul Flamengo are o puternică tradiție sportivă, cu multe facilități pentru practicarea sporturilor în aer liber . Aici au loc competiții de ciclism și navigație ( Race Walking și Ciclism Road), sunt amenajate punctele de sosire la maraton (masculin și feminin) din cadrul Jocurilor Panamericane, terenuri de fotbal, tenis, volei ş.a.
O caracteristică a complexului este diversitatea florei sale, formată în principal din specii indigene, anume selecţionate. Abundența vegetației atrage numeroase păsări.
În decursul anilor, în cartierele Gloria și Flamengo, pe care se întinde parcul, au fost construite Muzeul de Artă Modernă (1958) și Monumentul Martirilor din Al Doilea Război Mondial (1960), Muzeul Carmen Miranda, portul de agreement Marina da Glória,Pavilionul Japonez- o clădire în stil modernist inspirată din arhitectura japoneză și ocupată în prezent de administrația parcului; un teatru de păpuși; un amfiteatru și un chioș de trupe. Toate echipamentele parcului au fost proiectate de arhitectul Affonso Eduardo Reidy, director al Departamentului pentru Urbanism al Rio de Janiero din anul 1947 . Parcul a fost inaugurat la 17 octombrie 1975, după 11 ani de la moartea lui Reidy.
Marina da Glória cu centrul orașului Rio în fundal
Din Copacabana la Mangaratiba sunt cca. 130 de kilometri. Circulând cu viteza legală, distanţa se parcurge cu autobuzul în trei ore.
Micul port din Mangaratiba se află în centrul oraşului (cca. 42.000 locuitori). Faţă în faţă cu biserica. Turiştii din România erau singurii pasageri.
Vaporaşul, cândva un fost velier, motorizat şi adaptat pentru turismul popular fără pretenţii, era tocmai potrivit pentru aventura noastră printre insulele tropicale, marea ne-a primit ospitalieră, iar vremea numai bună pentru a ne bucura de soare şi răcoarea curenţilor de aer.
Instrumentele de la bord ne arată că navigăm în apele litorale ale Ilha de Bicho Grande , Ilha de Itacuruca, Ilha Jardim. Destinaţia noastră, una din plajele de pe Ilha de Jaguanum, pe care, în mai puţin de o oră, aveam să o zărim la orizont în stânga provei.
Debarcăm entuziaşti şi ne echipăm pentru baie şi plajă. Ne ţin compania doi căţelandri buni înnotători, care după ce se răcoresc îşi caută un loc la adăpost de soare, unde dorm cu rândul, ţinând teritoriul sub control.
Linişte adâncă, nici o boare de aer, nici o frunză mişcătoare, nici pic de nor pe cerul de azur. Orele parcă prind viteza boabelor de nisip în clepsidra de măsură a timpului , un clopot ne tulbură meditaţia epicuriană despre fericirea clipei, anunţându-ne deschiderea cantinei self-service cu diverse preparate îmbietoare, cu nimic diferite de meniurile restaurantelor populare din Rio de Janeiro.
Un boutique în paragină completează decorul spre a ne aminti cum locul numit Praia de Pitangueria a trecut prin timp.
