Discuţia pe marginea noii legi a educaţiei ajunge la o temă mai veche: locul pe care ar trebui să-l ocupe religia în orarul elevilor şi caracterul obligatoriu sau facultativ al acesteia.

Noua lege a educaţiei ignoră numeroasele cereri ale părinţilor şi ale societăţii civile, în privinţa eliminării orelor de religie sau, cel puţin, a „reformării” acestora.

Un dascăl a ajuns chiar să depună plângere penală împotriva profesorilor de religie ai fiicei sale, pentru că i-ar fi încălcat acesteia dreptul la conştiinţă. Influenţa Bisericii s-a dovedit mereu mai puternică decât celelalte apeluri.

„Nu vreau ca fetiţa mea să facă religia, mi se pare că o îndoctrinează. Felul în care se predă religia la noi îl face pe copil să fie încuiat”. Aceasta este opinia unei mame din Capitală, al cărei copil va intra din această toamnă în clasa întâi.

Studierea religiei în şcoală a stârnit polemici în rândurile părinţilor de fiecare dată când s-a ridicat această problemă. În urmă cu doi ani, când mai multe ONG-uri au cerut scoaterea religiei ca materie obligatorie din programa şcolară de liceu, Patriarhia a ripostat cu o campanie puternică intitulată „Nu vrem liceu fără Dumnezeu”.      

Nicio schimbare

Legea „Funeriu” ar putea fi aprobată în şedinţa de guvern de luni, după aproape trei săptămâni de dezbatere publică, potrivit premierului Emil Boc. Noul text al legii nu prevede nicio schimbare în ceea ce priveşte religia.

Poate şi pentru că Patriarhia susţine că părinţilor nu li se îngrădeşte libertatea de a alege: cu o simplă cerere la secretariatul şcolii, aceştia pot alege confesiunea sau să nu facă deloc religie. În acest din urmă caz, media generală va fi încheiată fără cea la religie.

„Din 1990 şi până în prezent s-au constatat beneficiile predării religiei - educarea acestora în spiritul valorilor. În plus, fără religie nu ar putea fi înţeleasă cultura europeană”, explică Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.     

NIVELUL URMĂTOR

Un părinte a mutat războiul în justiţie   

Lecţii neutre, predate de absolvenţi de filosofie sau istorie. Este „armistiţiul” pe care îl propune un profesor, tatăl unei fete aflate acum în clasa a IX-a, în privinţa religiei.

Emil Moise, profesor de filosofie la Colegiul Agricol „Constantin Angelescu” din Buzău, e un temerar în lupta împotriva obligativităţii religiei în şcoli.

Moise a făcut plângere penală împotriva foştilor profesori de religie ai fetiţei sale, acuzându-i de încălcarea dreptului la conştiinţă. Motivul: i-au predat fetei religia fără acordul părintelui.

„Nu eu trebuie să depun cerere că nu vreau să facă fata mea religie, ci cei care vor să facă să depună cerere că vor. Este absurd şi este o infracţiune gravă”, consideră profesorul buzoian.

Alţi dascăli, alte metode

Dascălul cere în continuare schimbări în privinţa studiului religiei în şcoli.

„Fie se schimbă Constituţia, în care scrie că fiecare cetăţean are dreptul la conştiinţă, fie legea educaţiei, care cere unui părinte, care nu vrea ca al lui copil să facă religie, să depună cerere”, sugerează acesta. O altă propunere a lui Emil Moise este ca dascălii care predau religie să nu mai fie absolvenţi de teologie, ci de filosofie sau istorie. S-ar evita astfel conflictele de interese, crede părintele.

Totodată, şi materia „religie” ar trebui să însemne altceva. „Abordarea trebuie să fie neutră, să fie o istorie a religiilor. Religia se mai predă confesional doar în ţări precum Grecia, Polonia şi cred că şi în Irlanda de Nord”, mai spune acesta.          

Toate reformele, oprite după intervenţia Bisericii

Discuţii cu privire la importanţa predării religiei în unităţile de învăţământ au existat dintotdeauna, dar s-au înmulţit de când a fost pusă pe tapet şi ideea reformării sistemului educaţional.

Când fostul ministru Ecaterina Andronescu dezbătea propriul proiect de lege a educaţiei în care se discuta scoaterea materiei din trunchiul comun (şi anume ca materie obligatorie) şi transformarea ei într-o disciplină a cărei predare să fie hotărâtă de fiecare şcoală în parte, au fost mai multe voci care s-au opus. „Religia rămâne în trunchiul comun”, decreta Andronescu după dezbaterile pe proiect din Camera Deputaţilor, de anul trecut.

Istoria s-a repetat în acest an. Când noua lege a educaţiei - în varianta noului ministru Daniel Funeriu - urma să fie prezentată pentru o primă lectură guvernului, secretarul de stat din minister, Oana Badea, dezvăluia pentru EVZ cum urma să arate disciplina „religie” în actul normativ.

„Ministerul Educaţiei vorbeşte despre educaţie religioasă şi credem că este un pas pe care îl putem face în acest moment în ceea ce priveşte abordarea acestei zone. E cu respect deschis faţă de toţi elevii noştri, faţă de ceea ce familiile lor consideră a fi opţiunea religioasă. Este în trunchiul comun aşa cum ştiu eu în acest moment şi se regăseşte de la început până la capăt, dar sub forma educaţiei religioase”, explica atunci demnitarul.

La o săptămână, opţiunea ministerului se schimbase. „Am ajuns la concluzia că disciplina «religie» va rămâne în trunchiul comun, în aceeaşi formă”, a revenit Oana Badea.        

OPINIE DE PĂRINTE

„Face bine la medie”   

Părinţii se contrează serios cu privire la disciplina religie, pe forumul Ministerului Educa ţiei.

„O medie mare la religie, cu mult bun-simţ şi o picătură de efort, poate «ridica» o medie mai mică la altă disciplină. Religia e o disciplină la care se poate lua uşor nota/media 10. Trebuie doar să vrei, fără a te simţi îndobitocit. Nu-i foloseşte la nimic copilului? Ei, şi? Ecuaţiile diferenţiale m-au ajutat în vreun fel să nu mă zăpăcesc la piaţă?”, este opinia unuia dintre aceştia.

„Morala şi bunul-simţ nu se măsoară în cruci viteză sau mătănii la kilogram, ci în fapte şi cuvinte! (...) În locul acestei materii, să se introducă studiul istoriei religiilor ca materie facultativă”, este părerea unui tătic. „Copilul e privit ca un ciudat pentru că nu face religia (...). Religia e utilă atâta timp cât este continuată şi în familie”, completează un alt forumist.

„Ca părinte, consider că religia ar trebui predată doar până la clasa a V-a. Pentru a nu aglomera, în clasele I-IV pot fi predate povestiri biblice, o dată la două săptămâni”, arată o altă propunere.        

ORAR ŞTIRB

Biblioteca, alternativa pentru religie

Ce face un elev care refuză să facă religie, în timpul alocat acestei discipline? Ideal ar fi ca aceste ore să fie plasate fie la începutul, fie la sfârşitul programului şcolar, pentru ca acei copii să poată lesne merge acasă.

„Dacă însă se întâmplă astfel, copilul poate merge să studieze la bibliotecă sau în laboratorul de informatică. De asemenea, poate să meargă la o clasă paralelă, unde se face un anumit opţional”, explică directoarea Şcolii nr. 1 din Capitală, Iuliana Soare.

Părinţii pot face cerere la secretariat dacă nu vor ca puştii lor să înveţe religia. Media se va încheia fără această disciplină. O altă soluţie este alegerea unui alt opţional, în locul religiei.