Tuturor acestor rude ale noastre le este dedicată această sâmbătă, căreia poporul îi spune „Moșii de toamnă”, deoarece îi pomenim pe toți moșii noștri răposați.

Peste an, sunt douăzeci de zile dedicate pomenirii morților, dintre care cele mai importante sunt „Moșii de primăvară” (de Mucenici), „Moșii de vară” (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), „Moșii de toamnă” (prima sâmbătă din noiembrie) și „Moșii de iarnă” (sâmbăta dinaintea Lăsatului sec de carne a Postului Mare).

Creștinii nu primesc moartea celor dragi cu deznădeje, ci doar cu întristarea despărțirii. Însă știu că despărțirea este vremelnică. Cei care îl mărturisesc pe Iisus Hristos și Învierea Sa, știu că Moartea nu este anihilare, dispariție în neant, ci doar Trecere spre altceva. Un alt fel de Viață, în care ne vom întâlni cu toți. De aceea, românii le spun morților, cu atâta duioșie, Adormiți. De aceea, pe mormintele noastre scrie „Aici odihnește…” Cuvântul „răposat”, vine de la „repauzat”, din latinescul „repausare” = a se odihni. Asemenea somnului, Moartea ne desparte doar temporar de dragii noștri. Numai ateii spun despre un decedat că „a trecut în neființă”.

Creștinii știu că morții ajunși în Iad pot fi scoși de acolo (sau măcar li se poate înbunătăți starea) prin rugăciunea, pomenirea la liturghie și milostenia celor vii. La fel și cei ajunși în Rai pot fi urcați spre o stare și mai bună.

Însă, așa cum ne încredințează sfinții părinți, rugăciunea este reciprocă: și morții noștri se roagă pentru noi. Într-adevăr, dacă părinții sau bunicii noștri se rugau pentru noi când trăiau, cum să nu o facă și în viața de dincolo, când memoria, conștiința și sentimentele sunt curățate de toată pleava trupească?

Imaginea este cutremurătoare: sute de mii, milioane de răposați se roagă pentru noi în fiecare clipă! Să-i cinstim așadar cum se cuvine!