V-aţi închipuit că domnişoarele pot ajunge subiect de aprige discuţii, certuri, scandaluri? Sigur că v-aţi închipuit, dar nu aşa, nu ca acum! Desigur că domnişoarele au fost întotdeauna subiect de ingenue controverse, însă în momentul de faţă situaţia ar putea fi ilară, dacă nu ar fi cât se poate de serioasă.
Despre ce este vorba? În Franţa are loc o campanie la nivel naţional pentru eliminarea cuvântului "domnişoară"! Campania cu pricina a atins un asemenea prag încât femeile pot cumpara insigne pe care acest cuvânt este tăiat, şi de asemenea sunt încurajate să trimită o scrisoare furnizorului de electricitate sau băncii la care apelează în care să precizeze că vor sa li se adreseze cu apelativul "doamnă! Adolescente, bunici, celibatare Municipalitatea din Cesson-Sevigne, vestul Franţei, a interzis apelativul "domnişoară" ("mademoiselle)" în toate documentele oficiale, în urma campaniei unor grupuri feministe care au susţinut că femeile, asemenea bărbaţilor, nu ar trebui definite după starea civilă. În acest moment, în acest orăşel din Bretania nu mai există "domnişoare", atât adolescentele, bunicile, cât şi celibatarele de peste 30 de ani fiind desemnate prin apelativul "doamnă" (n.r. – "madame"), aşa cum bărbaţii de toate vârstele sunt desemnaţi cu apelativul "domn" (n.r. – "monsieur"). Această decizie ridică semne de întrebare privind viitorul cuvântului "mademoiselle" în limba franceză. Germanii au renunţat la echivalentul din limba lor - "fraulein" - în 1972, în timp ce în ţările anglofone folosirea apelativului "Miss" este în declin, fiind preferată abrevierea "Ms" atât pentru domnişoare, cât şi pentru doamne. În Franţa însă, ca şi în Spania şi Italia, unde sunt folosite în continuare apelativele de "senorita" şi, respectiv, "signorina", se păstrează însă în continuare această diferenţiere între femeile căsătorite şi cele necăsătorite. Actriţe veterane ale scenei sau ale marelui ecran îşi păstrează statutul de "domnişoară", indiferent de vărstă. Chelnerii pot flata o femeie trecută de o anumită vârstă numind-o "domnişoară", în timp ce aceeaşi adresare venind din partea unor oficiali poate exprima condescendenţa. Pro şi contra Acest demers are însă şi opozanţi, care consideră că nu o căsuţă bifată într-un formular este problema, ci salarizarea, serviciile de îngrijire a copilului şi reprezentarea politica sunt printre cele mai mari obstacole în calea egalităţii între sexe într-o societate. Scriitorul francez Agnes Poirier notează, intrigat, în "The Independent": "Ce este mai important pentru o fetiţă din Franţa în ziua de azi? Să i se spună doamnă de la vârsta de patru ani sau să ştie că mama ei este plătită la fel ca un bărbat pentru aceeaşi muncă? Ce este mai important pentru o femeie din Franţa în ziua de azi? Să nu mai audă niciodată cuvântul domnişoară sau să aibă asigurarea că va găsi un loc la creşă pentru bebeluşul ei de trei luni? Ce conteaza mai mult, să interzicem un cuvânt care are doar o semnificaţie culturală sau să avem mai multe femei în parlament?"... Pe de altă parte, Penelope Gardner-Chloros, profesor doctor de lingvistică aplicată la Birkbeck University, spune că limbajul unei societăţi şi modul în care aceasta alege termenii de adresare pot reflecta atitudini adânc înrădăcinate. O parte a presei franceze notează, cu ironie, că "în Franţa nu se mai caută acum domişoare, deşi ele nu au existat niciodată!". <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/BEUnYELlY2w" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Recomandările noastre
