M-am gândit că uneori nu ar strica să punem în paranteză tema „Păcăliciului zile”, aceea care drept scop luarea la mișto a prostiei din jurul nostru

Sigur, de prostie se râde, înțelepții spuneau chiar că prin râs se îndreaptă cel mai eficient moravurile, luarea în râs a defectelor croielii de caracter este una cu tâlc, dar să poposim o clipă și asupra unei povești adevărate, cu tâlc și ea, una fără nicio legătură cu prostia, cu răutatea, în general cu nimic din ceea ce-l urâțește pe om, ci dimpotrivă.