Am mai spus-o, am învățat de la Ion Cristoiu, de când am început să lucrez cu el la săptămânalul Zigzag, în anul 1990, două lucruri fundamentale, vitale exercitării meseriei de gazetar în poziție bipedă. 

Primul, suspiciunea maximă față de orice gest al puterii și față de orice are ea de transmis cetățenilor prin  intermediul instituțiilor ei. Al doilea, să nu dau niciodată, jurnalistic vorbind, în cel căzut, în cel care nu mai deține puterea, pentru că nu se mai poate apăra, pe de o parte, iar pe de alta, pentru că nu mai poate pune în pericol cetățeanul, societatea în general.

Fidel acestor principii, le-am aplicat și în privința personajului Traian Băsescu. Cât a călărit puterea, pe deșelate, ca într-un rodeo sinucigaș, în care totuși nu și-a frânt gâtul, cred că am epuizat toate pozițiile din care îl puteam bălăcări - evit să o spun pe aia cu vărsatul în cap al găleții pline cu ... - și care s-ar fi putut transforma în tot atâtea procese pierdute, dacă m-ar fi dat în judecată.

Eram conștient însă cu privire la ceea ce îl aștepta din partea satrapilor pe care îi extrăgea din străfunduri, pentru a le da drept de viață și de moarte asupra românilor - se înfiripa Gestapoul mai numit și Binomul SRI-DNA - știam că ei îi vor vrea primii capul.

Drept pentru care, le spuneam colegilor de atunci, care deja se întreceau în a-i lustrui balamalele cu limba, că nu este departe vremea în care nu va mai fi la putere, iar dobermanii cu care spunea că reformează Justiția și consolidează Democrația vor alerga după jugularele sale, ale familiei și apropiaților săi.

Le profețeam că atunci când va veni  vremea asta, ei îl vor călca în picioare, iar eu îl voi apăra, pentru că asta este veghea obligatorie a jurnalistului, să stea cu ochiul deschis pe nedreptatea comisă chiar și împotriva celui mai nesuferit cetățean.

Nu, nu eram vreun geniu, sau vreun Nostradamus care vede viitorul atunci când spuneam asta, ci doar un oarecare care citise ceva istorie. Știam că destinul sclavului înălțat este să ia gâtul celui mai supărător martor al devenirii sale, împăratul care l-a eliberat și l-a făcut șeful gărzii sale pretoriene.

Este deja cunoscut ce au pățit membrii familiei lui Traian Băsescu și apropiații săi. Aproape niciunul nu a scăpat fără drumuri la DNA, sau chiar mai grav, fără dosare penale. Avem acum un nou episod al hăituielii!

La doar trei zile după ce Traian Băsescu a ajuns europarlamentar, Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS) a sesizat, în 29 mai 2019, Curtea de Apel București (CAB) cu o cerere de constatare a calității lui Traian Băsescu de lucrător/colaborator al Securității.

Așa cum am arătat la vremea respectivă, Traian Băsescu mai fusese verificat de cinci ori, în 2002, 2004, 2006, 2009 și 2013, iar concluziile CNSAS în urma tuturor acestor verificări au fost că nu i se poate imputa nimic ilegal. În niciuna dintre ocazii nu s-a putut dovedi că fostul președinte al țării s-ar fi făcut vinovat de a fi fost „colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică”, adică să fi desfășurat în legătură cu Securitatea activități care să fi adus atingere drepturilor si libertăților fundamentale ale omului.

Mai pe românește, nu s-a putut dovedi nicio turnătorie comisă, cu atât mai puțin, vreuna care să fi făcut un rău cuiva. În baza celor cinci adeverințe eliberate de CNSAS, Traian Băsescu a putut ajunge de două ori președinte al României, ca să nu mai enumăr celelalte funcții și demnități ocupate.

Vinerea trecută, magistrații CAB, în baza sesizării CNSAS, au constatat calitatea de colaborator al Securității în privința fostului președinte al României Traian Băsescu. Așadar, până în ziua de 9 mai 2019, CNSAS ne-a asigurat că Traian Băsescu nu a făcut „poliție politică”, deci poate ocupa orice demnitate sau funcție din statul român care presupune această condiție.

Din 9 mai, același CNSAS ne-a spus, în baza acelorași surse documentare din aceleași arhive ca și până acum, că Traian Băsescu a fost informator recrutat încă din timpul studenției sub numele conspirativ „Petrov”, care a comis în cârdășie cu Securitatea acte de „poliție politică”. Mai nou, vinerea trecută, Justiția a confirmat acuzația!

Cum se face că documentele care par a fi decisive în privința stabilirii caracterului colaborării lui Traian Băsescu cu Securitatea apar abia acum, la a șasea verificare?

Ce o fi intervenit?

Păi, ce să intervină? Singura schimbare este că Traian Băsescu a devenit parlamentar european.

Dacă în calitate de președinte al României, Traian Băsescu s-a bucurat de sprijin european dincolo de limitele  uzanțelor diplomatice, ale legislației internaționale care reglementează raporturile dintre state, ba chiar și în ciuda regulilor bunului simț elementar, noua sa calitate, aceea de europarlamentar, este în măsură să-i pună serios pe jar Corporația Multinațională de la Bruxelles.

După cum am spus-o imediat după decizia CNSAS, „Traian Băsescu se poate transforma într-un pericol major pentru păpușarii de acolo, pentru cei care conduc destinele a sute de milioane de cetățeni europeni, fără ca cineva să poată preciza în termenii democratici cum au ajuns să exercite o asemenea putere nemăsurată și necenzurată de nimeni.

Prin firea pe care o are și prin faptul că este un as în materie de Uniune Europeană și instituțiile acesteia, până în cele mai fine cute ale măruntaielor organizării și funcționării lor, Traian Băsescu poate deveni un lider informal al  Parlamentului European, în stare să dea peste cap multe dintre jocurile murdare care se fac la acel nivel în  detrimentul statelor ținute în debaraua continentală.

După ce gauleiterii continentului ni l-au ținut pe Traian Băsescu de bun pentru România, acum îl declară prin interpusele CNSAS și CAB inapt consumului la export pe motiv că este compromis! Din păcate, manopera este una făcută la comandă, cu mână de lucru românească.

Principalul scop pentru care CNSAS a scos la a șasea încercare o serie de documente care par fatale, este acela de a-l termina pe Traian Băsescu în calitate de europarlamentar, pentru că în țară, el nu mai contează decât ca personaj care ține mai mult de istorie, decât de prezent.”

Are cineva vreo îndoială că lovitura aplicată fostului președinte este în interesul gauleiterilor de la Bruxelles și vizează compromiterea sau chiar anihilarea sa? Dacă da, cel care se îndoiește să-și imagineze scena în care Traian Băsescu apucă microfonul în plenul Parlamentului European pentru a vorbi, spre exemplu, despre invenția sa, Laura Codruța Kovesi, atunci când aceasta va comite în calitate de șefă a Parchetului European ceea ce știe ea mai bine, execuții la comandă.

Dacă reușiți să vă imaginați măcar un sfert din ceea ce europarlamentarul Traian Băsescu va putea spune despre anapaukerița noastră, încălțată cu bocanci și șosete vărgate, îmbrăcată în costume gri, nuanța șobolan uscat la soare, cu știință de carte cât un asesor popular din anii `50, dar decapând de zor la indicația Superstatului Paralel de acolo, veți înțelege exact care este miza.

Să fie foarte limpede, nu am nicio îndoială cu privire la natura legăturilor pe care fostul președinte le-a avut încă din tinerețe cu Securitatea și sunt de părere că degringolada brumei de democrație care exista înainte de mandatele sale a fost generată de modul mărunt în care și-a înțeles destinul istoric.

Dar! Dar la fel de bine consider că în momentul de față Traian Băsescu este necesar României la modul superlativ. Trăsăturile sale definitorii, cele care s-au dovedit a fi defecte la București, ar putea deveni calități certe la Bruxelles, odată puse în slujba apărării demnității și suveranității țării.

PS Mai vreți un argument? Urmăriți modul deșănțat, disperat chiar, în care este atacat de foștii săi adulatori, de deontologii care nu mai pridideau să-i sufle în pistoane atunci când era la putere.