Codul Muncii are prevederi neclare în legătură cu contractele de muncă multiple pe care le poate încheia o persoană. Astfel, apar situații în care, teoretic, un angajat, lucrează 20, chiar 24 de ore pe zi, în baza mai multor contracte de muncă.

O astfel de situație este imposibilă, în realitate. Nimeni nu poate rezista să lucreze 20 sau 24 de ore în fiecare zi. Legislația muncii nu stabilește câte contracte poate încheia o persoană cu mai mulți angajatori. Acest lucru dă posibilitatea unor interpretări diferite.

Neclarități în C0dul Muncii

Legea nu stabilește câte ore poate lucra un angajat, cu mai multe contracte de muncă, pe parcursul unei săptămâni. Codul muncii conține o singură prevedere, în acest sens, aceea căprogramul de lucru nu se poate suprapune. Cu alte cuvinte, în timp ce lucrează la un angajator, salariatul nu poate presta activități și pentru alte contracte de muncă.

Astfel, pe hârtie, se ajunge ca un angajat să aibă contracte cu mai mulți angajatori, pentru care prestează un număr imposibil de ore. Or este greu de crezut că cineva ar putea face față, în realitate, unui program de 18 - 20 poate chiar 24 de ore pe zi.

O propunere legislativă care ar clarifica această situație este blocată în Parlament din anul 2022. Politicienii nu se grăbesc cu adoptarea actului normativ care introduce, în Codul Muncii, un nou tip de contract. Este vorba despre angajamentul individual de muncă cu mai mulți angajatori.

Experții în muncă le găsesc circumstanțe atenuante legislatorilor. Piața muncii din România nu ar fi suficient de matură pentru ca o astfel de reglementare ar putea fi pusă în aplicare echitabil și legal.

Situații la limita legii

Numeroase persoane, care activează pe piața muncii din România, încheie contracte, conform prevederilor din Codul Muncii, cu mai mulți angajatori. Cei mai mulți, o fac pentru a-și suplimenta veniturile. Există și situații, în care un angajat are mai multe contracte de muncă pentru firme din același grup de companii.

Din punct de vedere legal, fără a lua în calcul alte aspecte, o persoană este liberă să încheie până la trei contracte de muncă cu normă întreagă. Acest lucru ar însemna că, teoretic, este capabilă să lucreze 8 X 3, 24 de ore pe zi. În realitate o astfel de situație este imposibilă. Un astfel de program de lucru va avea consecințe destul de grave asupra sănătății lucrătorului.

Indiferent de rezistența fizică sau psihică a unei persoane, nimeni nu poate lucra 24 de ore în continuu.

Codul Muncii nu prevede sancțiuni

O astfel de situație, însă, nu poate fi sancționată, conform prevederilor legale. Fiind vorba despre angajatori diferiți care, se presupune, nu au cunoștință unul de activitatea celuilalt, Inspecția Muncii nu poate să-i sancționeze, după Codul Muncii. Aceasta chiar dacă, analizând contractele de muncă ale angajatului inspectorii constată că ceva este putred.

Pe de altă parte, în astfel de situații, există un acord neoficial, între angajat și angajator cu privire la activitatea prestată. Chiar dacă contractul de muncă îl obligă să lucreze numărul de ore stabilite, salariatul „se descurcă” să lucreze și pentru alții. Iar patronul, închide ochii și acceptă.

Fie pentru că salariul pe care i-l plătește este prea mic și este conștiente că angajatul are nevoie de mai mulți bani. Fie pentru că, angajatul este prea bun și nu-și permite să-l piardă pentru o altă companie. Fie și una și alta.

Mai există și situațiile în care angajatul are contract de muncă încheiat pentru opt ore. El este pontat, însă, pentru livrabilele pe care le predă, indiferent de timpul în care le realizează.