EVZ Special
Nababul care a legat Capitala de țară: Gheorghe Grigore Cantacuzino și cariera sa fulminantă
Gheorghe Grigore Cantacuzino. Sursa foto Wikipedia
Din cuprinsul articolului
Nababul devenit Primar al Capitalei - Gheorghe Grigore Cantacuzino. A desăvârșit conexiunea feroviară a Capitalei
Puțini oameni se pot mândri cu o carieră atât de mare și cu averea cea mai însemnată din România Modernă. Cel are le-a îmbinat pe ambele a fost un descendent de voievozi români cu deschideri spre împărații Bizanțului. S-a numit Gheorghe Grigore Cantacuzino. I s-a spus Nababul.
Nababul Gheorghe Grigore Cantacuzino - Doctor în Drept la Paris, magistrat de top și francmason român de elită
Nababul s-a născut la 22 septembrie 1832 la București. A venit pe lume în familia lui Grigore Cantacuzino, mare vornic și a Luxiței Kretzulescu. Se mândrea cu o descendență directă din marele voievod Constantin Brâncoveanu. Averea sa va fi una imensă. Avea 17 ani când tatăl lui s-a prăpădit în 1849. A studiat Dreptul la Paris, de unde s-a întors cu un Doctorat în 1858.
Deși era bogat, a lucrat în magistratură în perioada 1858-1864. A fost judecător al Tribunalului Ilfov și consilier la Curtea de Apel București. A demisionat din această poziție la 4 mai 1864, evident, după lovitura de stat din 2 mai 1864 a tandemului Cuza-Kogălniceanu. A devenit un adversar al domnitorului. A făcut parte din Loja Înțelepții Sionului și a contribuit la acțiunile „Monstruaosei Coaliții” care a dus la detronarea domnitorului Cuza în februarie 1866.
Deputat, Președintele Curții de Apel București și membru al Constituantei din 1866
A fost ales deputat în Adunarea Constituantă și numit în 1866, Președinte al Curții de Apel București. A lucrat ca jurist la redactarea proiectului care în vara lui 1866 va deveni Constituția României, promulgată de către domnitorul Carol I. A ocupat poziția de deputat prima dată în intervalul 1866-1869.
Deși inițial a fost adept al liberalismului moderat, averea sa și opoziția față de radicali l-au dus spre conservatori. A devenit figura centrală a acestui partid la înființarea acestuia în 1880.
Nababul devine Primar al Capitalei
Mandatul la Primăria Capitalei, pe care l-a deținut Nababul a fost unul relativ scurt, din aprilie sau mai 1869 până în ianuarie 1870. I se datorează conectarea Capitalei pe calea ferată, de Dunăre. Inițial, Capitala a fost conectată pe tronsonul București Filaret-Giurgiu. În cursul anului 1870, București va fi concectat cu Ploiești, Galați și Roman.
Fântâna monumentală din Parcul Carol îi poartă numele. S-a ocupat de construcția ei. Decorațiunile au fost realizate de sculptorul Karl Stork. A avut proprietăți fabuloase: Castelul de pe Valea Prahovei și Casa cu Lei de pe Calea Victoriei. A încercat să construiască la Florești-Prahova o replică a Castelului Trianon pe care moartea nu i-a permis să o finalizeze.
Nababul a murit ca Președinte al Senatului
Nababul a avut cele mai mari demnități ministeriale și Președinția ambelor Camere ale Parlamentului. În 1870, a condus Justiția. În 1873-1875, a condus Finanțele. În 1889-1891 și 1900-1901 a condus Camera Deputaților. A condus Guvernul României în 1899-1900 și 1904-1907, depunându-și mandatul la izbucnirea Răscoalei de la 1907. A condus Senatul României, de două ori, în perioadele 1892-1895 și 1911-1913.
În această ultimă demnitate, Gheorghe Grigore Cantacuzino a decedat la 22 martie 1913. Fiul său, căsătorit cu Maruca a moștenit Casa cu Lei din Capitală. El a lăsat-o testmentar soției sale. Aceasta s-a recăsătorit cu marele compozitor George Enescu. Palatul a găzduit o vreme Președinția Consiliului de Miniștri, în timpul dictaturii lui Ion Antonescu. Astăzi, acolo, funcționează Muzeul „George Enescu”.
Practic, demnitatea de Primar al Capitalei i-a deschis perspectiva carierei fulminante de mai târziu.
Imensa sa avere va fi depășită numai de cea a familiei Mihail din Craiova, prin fiul cel mare al lui Dini Michail, Ioan C. Mihail.
Fiii săi, Mihai G. Cantacuzino și Grigore G. Cantacuzino vor fi de asemenea, Primari ai Capitalei.
