Miron Costin. Sursa foto: Wikipedia
Din cuprinsul articolului
Nu poți deschide o carte de istorie fără să ajungi inevitabil la Miron Costin. Originea sa boierească i-a permis accesul la dregătorii, adică la funcții publice. A fost și un foarte bun diplomat în secolul al XVII-lea în Moldova. Istoriografia îl așează în rândul istoricilor numiți cronicarii canonici alături de Grigore Ureche și de Ion Neculce.
Miron Costin - format la ”Sorbona Europei Centrale”, Polonia
Miron Constin a văzut lumina zilei la 30 martie 1633, în familia Iancu Costin-Safta Costin, născută Coarteș. Tatăl său, Iancu a fost apropiat al domnitorului Miron Barnovschi, pe care-l amintește și Mihail Sadoveanu în „Neamul Șoimăreștilor” ca personaj sub numele „Simeno Bârnovă” și pe care la finalul romanului îl numește ca domnitor sub numele Barnovschi.
Miron Costin s-a format la Bar, în Polonia, la un colegiu iezuit, unde familia sa deținea proprietăți. Va continua studiile în cetatea Kamenița. Polonia prin înaltele școli din cetățile Kamenița, Krakovia, Liov, a fost asemeni Sorbonei pariziene, o oază de cultură și formare intelectuală pentru fiii boierilor români, dornici să studieze la nivel înalt și enciclopedic.
Tânărul Miron Costin se va căsători cu o nepoată a domnitorului Simion Movilă. Având titlu nobiliar polonez Miron Costin va deveni ofițer în armata poloneză luptând contra atamanului (hatmanului) cazac (ucrainean) Bogdan Hmielnțki, acesta asediind Kamenița sprijinit de tătari.
Miron Costin și diplomația moldovenească (1653-1686)
Miron Costin a lucrat în diplomația moldovenească mulți ani. Vorbea și scria ușor în polonă, rusă, latină. Din 1653, începe să se implice activ în diplomație. Domnitorul Moldovei Gheorghe Ștefan îi dă titlul boieresc de sluger. Va fi sol moldovean în Muntenia la Constantin Șerban Basarab, domnul Țării Românești.
Urcă în mod constant în ierahia boierească din Moldova, devenind paharnic, stolnic și chiar pârcălab al Hotinului. Este ambasadorul lui Istrate Dabija la Ioan Cazimir, Regele Poloniei. Participă la un conflict lângă ruinele cetății Severinului și dobândește cunoștințe despre stăpânirea romană în Ardeal, Oltenia și vestul Munteniei, pe care le va utiliza în lucrările sale de istorie.Sub Alexandru Iliaș a devenit vornic al Țării de Sus. Sub domnul Moldovei Ștefan Petriceicu, ajunge ambasador în Polonia la regele Ioan Sobieski.Va deveni marel logofăt sub domnul Moldovei Dumitrașcu Cantacuzino.
Moartea ca urmare a intrigilor de curte în disputa Polonia-Moldova-Înalta Poartă - decembrie 1691
Începe în această perioadă să lucreze la cele două lucrări importante de istorie, dar ajunge să se confrumte cu intrigi și cade în dizgrația domnitorului Constantin Cantemir al Moldovei. Asta. deși Constantin Cantemir se baza pe el în relațiile cu Polonia lui Ioan Sobieski. Atunci când Ioan Sobieski, la 1686, se confruntă în Moldova cu otomanii, moldovenii sunt în tabăra otomană. Marele om de cultură Costache Negruzzi va imortaliza lupta lui Sobieski de la Cetatea Neamțului în nuvela „Sobieski și românii”.
Pentru că domnitorul Constantin Cantemir era militar de carieră, fiind aproape analfabet, el nu înțelegea subtilitățile epocii și a căzut pradă intrigilor rivalilor lui Miron Costin. Aceștia au profitat de statutul lui Miron Costin de apropiat al polonezilor pentru a-l acuza că trădează interesele Moldovei, Constantin Cantemir dorind să nu îi supere pe turci, dat fiind că fiii săi, Antioh și Dimitrie Cantemir erau zălog la Înalta Poartă. Ca să înțelegem ce însemna Înalta Poartă, este de recomandat să fie studiată marea lucrare de analiză a istoricului și jurnalistului Dan Andronic, Complexul Înaltei Porți, disponibilă pe edituradecarte.ro.
Așa se face că în decembrie 1691, la Roman, marele logofăt Miron Costin, care avea aproape 60 de ani, a fost decapitat din ordinul lui Constantin Cantemir. Pe undeva, marele Miron Costin a avut destinul tragic al istoricilor Nicolae Bălcescu și Nicolae Iorga pe care i-a anticipat în opera sa istoriografică.
Moștenirea istoriografică a lui Miron Costin: „ Și neamul moldovénilor fiindŭ dintru o țară care să chiamă Italiia, de Italiia și de Împărățiia Râmului”
Miron Costin a fost un savant, un erudit. A scris „Letopisețul Țărâi Moldovei de la Aron Vodă încoace”, continuând opera cronicarului Grigore Ureche. Letopisețul a fost redactat în 1675 și cuprinde perioada 1595-1661. În 1686, finalizează „De Neamul Moldovenilor”, în a cărei introducere, numită „Predoslovie”, prezintă originea latină a moldovenilor, conform paragrafului ales pentru subtitlu.
Dacă prima lucrare este o cronică anuală de evenimente, a doua lucrare este una de analiză în care marele logofăt Miron Costin explică pe larg de ce este bine să te bazezi pe adevăr, să eviți falsurile, pentru că istoricul „va da socoteală” în fața posterității, pentru tot ceea ce a scris:
„Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, și viiața mea, Dumnezeu știe, cu ce dragoste pururea la istorii, iată și pănă la această vârstă, acum și slăbită. De acéste basne să dea seama ei și de această ocară. Nici ieste șagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu.”
