Politica
Mircea Dinescu, după moartea Rodicăi Stănoiu: Bătrâna parașută, turnătoare de seamă a fostei Securități
Mircea Dinescu. Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Scriitorul Mircea Dinescu a publicat pe Facebook un mesaj amplu și dur la adresa justiției române, în care afirmă că sistemul judiciar și-a ratat șansa de reformare imediat după Revoluția din decembrie 1989. Mesajul vine în contextul a două evenimente importante pentru justiția românească: moartea Rodicăi Stănoiu - fost ministru al Justiției într-un moment crucial pentru România - și protestele din țară împotriva actualilor lideri din justiție.
Mesajul pornește de la o frază dintr-un vechi cântec de mahala, pe care autorul o folosește ca metaforă pentru evoluția justiției din România postcomunistă. Mircea Dinescu afirmă că, încă de la începutul tranziției, justiția ar fi fost compromisă prin modul în care a fost gestionat procesul fostului dictator Nicolae Ceaușescu.
Referire directă la procesul și execuția lui Nicolae Ceaușescu
În postare, Dinescu califică procesul din 25 decembrie 1989 drept „jalnic” și susține că fostul lider comunist a fost condamnat și executat de persoane care ar fi făcut parte din sistemul pe care acesta l-a condus. El afirmă că acel moment ar fi permis eliminarea unui martor incomod și ar fi împiedicat aflarea adevărului complet despre structurile de putere ale regimului comunist.
Autorul subliniază faptul că procesul a avut loc chiar în ziua de Crăciun, detaliu pe care îl consideră simbolic pentru ceea ce descrie drept încălcarea gravă a normelor juridice și morale.
„De erai c-u-r-v-ă cinstită, astăzi erai fericită…
Această paradoxală frază dintr-un vechi cîntec de amor și jale din mahalaua Bucureștilor, concentrează în sine destinul justiției române care a ratat încă din decembrie 89 șansa de a deveni o curvă cinstită.
Totul a debutat cu jalnicul proces al lui N. Ceaușescu, condamnat și omorît de propriii săi servitori care l-au buzunărit de conturile din străinătate, scăpînd totodată și de martorul care i-ar fi tras după el în pușcărie.
Nu întîmplător povestea s-a petrecut în ziua de Crăciun, căci violatorii codului penal n-au făcut altceva decît să ducă la îndeplinirea, cu inconștiență, a blestemului scrijelit pe frontispiciul Spitalului Brâncovenesc, demolat la ordinul răposatului: «Cine va ridica mîna asupra acestui sfînt lăcaș, înălțat în amintirea martirului Constantin Brâncoveanu, să moară în chinuri și să i se stingă sămînța neamului său în vecii vecilor, amin!». Chestie care s-a petrecut întocmai…
Refrenul cînticelului de mahala face aluzii clare și la implicarea gradaților Stănculescu și Măgureanu în dramoleta de ev mediu a întunecatei statui legate la ochi și rușinate de păgîni: «tu ești neagră ca catranu’ / te cordea și căpitanu’ / tu ești neagră că piperu’ / te cordea și coroneru’».
Comédia a continuat cu procesul comunismului din debaraua lui Traian Băsescu de la Cotroceni, cînd anticomuniștii de operetă ai societății civile au dansat, în vreme ce specialistul în nădragii lui nea Nicu, C. V. Tudor le cînta la besafon.
Nu întîmplător am pomenit de evul mediu întunecat, fiindcă îngropăciunea fără slujbă creștinească a fostei ministrese a Justiției, Rodica Stănoiu, precum și tot circul dezgropării cadavrului tumefiat al bătrînei parașute, care a fost o turnătoare de seamă a fostei Securități, secondată din umbră la minister de generalul cu nume predestinat, Ureche, parafează cu copita diavolului logodna dintre justiție și păcat taman în zilele cînd tineretul nostru progresist a ieșit în stradă cu propunerea ca logodnicei să i se facă degrabă o operație estetică, spre a redeveni fată mare.”
Ceaușescu, la congresul XIV. sursa: Agerpres
Trimiteri la perioada de după 1989
Mircea Dinescu face referiri la primii ani ai tranziției, evocând personaje și episoade politice din anii ’90. El amintește procesul comunismului organizat în timpul mandatului de președinte al lui Traian Băsescu, pe care îl descrie drept unul lipsit de consecințe reale.
În postare sunt menționate, de asemenea, figuri publice asociate cu structurile de putere din perioada postrevoluționară, precum și rolul unor instituții și persoane în ceea ce autorul consideră a fi perpetuarea unor practici din trecut.
În finalul mesajului, Mircea Dinescu face referire la decesul fostei ministre a Justiției, Rodica Stănoiu, și la evenimentele apărute ulterior în spațiul public. El asociază acest caz cu ceea ce numește o degradare continuă a relației dintre justiție și moralitate.
Autorul leagă acest episod de protestele recente din spațiul public, în care au fost cerute reforme în justiție, afirmând că problemele sistemului sunt mai profunde decât cele discutate la nivel de imagine.
