Mircea Cărtărescu înfurie diaspora: Au început să-și urască țara. Au vrut să o distrugă

Sursa foto: arhiva EVZ

Scriitorul Mircea Cărtărescu acordă un amplu interviu publicației The Guardian, în care vorbește despre diaspora românească, schimbările politice, literatura est-europeană, relația sa cu România și influența religiei în opera sa. Articolul conține toate declarațiile exacte din sursa originală.

Relația complicată cu România și schimbarea diasporei

Interviul publicat de The Guardian, cu ocazia lansării în Marea Britanie a volumului „Aripa stângă”, conturează portretul unui scriitor preocupat de dinamica socială și politică a României. Jurnalistul britanic notează că relația lui Mircea Cărtărescu cu țara natală este „ambivalentă”, dar tocmai această ambivalență ar fi „cel mai românesc lucru despre el”.

Publicația amintește că România avea, în 2024, cea mai mare diasporă din Uniunea Europeană – aproximativ 3,1 milioane de cetățeni stabiliți în alte state membre. În contextul alegerilor prezidențiale reprogramate din 2025, o parte semnificativă a acestei diaspore a votat pentru un candidat descris de jurnaliști ca fiind „naționalist, de tip MAGA”.

Cărtărescu comentează direct această schimbare de atitudine. Scriitorul afirmă că, pentru mult timp, diaspora a reprezentat „cea mai democratică și cea mai avansată parte a societății”. În noul context politic, însă, afirmă că lucrurile s-au schimbat radical.

„Multă vreme, diaspora a fost cea mai democratică și cea mai avansată parte a societății, dar, spre surprinderea noastră uriașă, s-a întors complet împotriva ei.”

Scriitorul dezvoltă ideea și explică un mecanism social care, în opinia lui, a produs această răsturnare:

„Au început să-i invidieze pe românii rămași în țară, atunci când aceștia au început să câștige mai mulți bani decât ei în străinătate. Au început, de fapt, să-și urască atât de mult propria țară, încât au vrut să o distrugă.”

Cărtărescu susține că românii își păstrează atașamentul față de Europa

În ciuda tensiunilor politice, Cărtărescu își exprimă în continuare încrederea în orientarea europeană a României. El afirmă în interviu că identitatea europeană este profund ancorată în societatea românească:

„Românii au fost întotdeauna europeni și vor continua să fie. Data la care au devenit membri ai Uniunii Europene, în 2007, a fost poate cea mai importantă zi din istoria noastră. Chiar dacă acele mișcări fasciste sau extremiste sunt foarte puternice acum în România, sperăm că se vor diminua.”

Rememorări și elemente autobiografice ale lui Mircea Cărtărescu

Interviul explorează și influențele culturale ale autorului. Cărtărescu povestește despre momentul în care a vizitat colecția de fluturi a lui Vladimir Nabokov în Statele Unite, episod care l-a marcat vizual și simbolic:

„Cea mai importantă lucrare științifică a lui era despre organele sexuale ale fluturilor, iar eu am văzut acele fiole foarte mici care le conțineau. Este ca o imagine dintr-un poem sau dintr-o poveste. A fost absolut fantastic.”

Tot The Guardian amintește interesul său pentru simbolistica imaginilor recurente din trilogia „Orbitor”. Autorul oferă un exemplu:

„Imaginea fluturilor uriași de sub gheața Dunării ar fi putut veni de la Salvador Dalí sau de la Giorgio de Chirico, artiști cu a căror imaginație m-am simțit mereu înrudid.”

Experiența familiei sale în timpul comunismului completează tabloul biografic. Scriitorul rememorează scena în care tatăl său, devastat de prăbușirea sistemului în care crezuse, a ars carnetul de partid:

„S-a dus în bucătărie și și-a aruncat carnetul roșu de Partid în foc. Plângea tot timpul pentru că el credea în comunism și acum vedea că totul a fost o minciună.”

Pentru el, însă, căderea regimului a însemnat eliberare:

„După revoluție am devenit cetățean al universului.”

Cum privește Cărtărescu religia ca temă literară

Cărtărescu explică în interviu și modul în care Biblia i-a influențat stilul, după ce a descoperit-o la maturitate:

„Când cineva mi-a dat pentru prima dată o Biblie, am fost reticent să o răsfoiesc, dar când am început să citesc, nu m-am mai putut opri. Am observat că nu era doar o carte sfântă, ci cel mai mare roman scris vreodată.”

Scriitorul admite și relația sa tensionată cu ideea de religie:

„Religiile sunt o nebunie și totuși sunt singura cale, deoarece sunt singura ieșire din lumea noastră pe care mintea o poate imagina.”

Nobel, literatura est-europeană și statutul internațional

În ultimele două decenii, numele lui Cărtărescu a apărut constant în discuțiile despre Premiul Nobel pentru Literatură. Întrebat dacă se simte presat de aceste așteptări, scriitorul răspunde direct:

„Nu am așteptat niciodată un telefon. Sunt recunoscător celor care mă consideră demn de premiu, pentru că a fi considerat demn de Premiul Nobel, chiar dacă este doar un zvon, este o onoare absolută.”

El comentează și succesul noii generații de scriitori din Europa de Est:

„Mulți dintre acești scriitori sunt absolut necomerciali. Nu s-au gândit niciodată să câștige bani sau să obțină premii; erau oameni care iubeau cu adevărat literatura. Sunt total dedicați artei lor.”