Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Avem capitala la Budapesta, suntem ţigani şi infractori! Ce putem face pentru a schimba această mentalitate? România nu figurează în niciunul dintre topurile brandurilor publicat anual de FutureBrand. Puţini, prea puţini străini ştiu că România are litoral la Marea Neagră, mămăligă, ţuică şi Maramureş. Hagi, Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Cioran, Dracula, Ceauşescu şi Casa Poporului, mărci care ne fac cunoscuţi dincolo de graniţele ţării, dar pălesc în faţa crimelor şi a violurilor comise de compatrioţii noştri.
Acces interzis câinilor şi românilor
Spaniolii afişează mesaje rasiste la adresa noastră, iar italienii incendiază taberele de imigranţi improvizate la periferia marilor oraşe. „Este interzisă intrarea câinilor şi a românilor, fără o aprobare în prealabil!“, a fost postat pe un panou pictat în culorile drapelului României la un magazin din Alcudia, din Insulele Baleare.
În Italia, românii infractori au servit ca armă electorală a dreptei pentru alegerile locale din Peninsulă şi l-au ajutat pe Berlusconi să câştige scrutinul. În urmă cu două zile, locuitorii oraşului Neapole au incendiat taberele de romi instalate la periferia oraşului din sudul Italiei, după ce o tânără de etnie romă a fost acuzată că a încercat să fure un bebeluş dintr-o locuinţă din Neapole, comentează cotidianul britanic „The Times“.
Cazurile „Ioan Rus“ şi „Romulus Mailat“, românii acuzaţi de agresiuni sexuale, au aprins clasa politică din Italia. „Ne ferim să vorbim româneşte pe stradă, aşa cum ne feream şi după oribila faptă a lui Mailat“, spune Irina (28 de ani), stabilită de trei ani în Roma. Acum, problema infracţiunilor comise de imigranţi continuă să fie subiect prioritar, iar guvernul italian pregăteşte o serie de măsuri pentru combaterea imigraţiei. „Nu mai tolerăm focarele de infractori, pe care le-am lăsat să se dezvolte în ultimii ani“, este mesajul transmis de italieni. Planuri româneşti: terminăm în 2009 Specialiştii susţin că statele mici îşi construiesc primordial brandul de ţară promovându-şi turismul. La noi, Transilvania este cunoscută în lume şi vizitată în special de americani, pentru Dracula, confundat cu Vlad Ţepeş. „Pentru operaţiunea Crearea unei imagini pozitive a României, ca destinaţie turistică, prin definirea şi promovarea brandului turistic naţional, alocarea financiară orientativă este de 75.000.000 de euro“, ne-a declarat Licia Morariu, secretar de stat în Ministerul pentru IMM-uri, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale. Masterplanul urmează să se finalizeze în 2026. Cei mai mulţi turişti străini sunt atraşi, susţine secretarul de stat, prin „participarea la târguri împreună cu ceilalţi actori din industria turismului, organizarea de evenimente, finanţarea de vizite de documetare în România pentru jurnalişti“, adaugă aceasta.
Soluţia oferită este „desfăşurarea de activităţi de marketing necesare asigurării continuităţii (târguri, vizite, evenimente) şi ulterior construcţiei unui brand turistic corespunzător, o campanie de proporţii, sub noul brand. Termenul estimat pentru finalizarea construcţiei este 2009“, spune Lucia Morariu.
GAFE ŞI PROMISIUNI
Se vând doar poveştile din comunism În general, imaginea culturală este cea care creează identitatea unui popor. România i-a exportat pe Enescu, Brâncuşi, Cioran, Blaga. Totuşi, puţine cărţi au fost traduse după Emil Cioran, iar Institutul Cultural Român a demarat recent astfel de proiecte. Acest lucru nu s-a întâmplat mai demult pentru că „lansarea unor proiecte de asemenea anvergură în conformitate cu legislaţia în vigoare nu este un proces simplu, cu atât mai mult cu cât ele sunt structurate transparent“, a declarat Dragoş Tudor, director Direcţia generală de comunicare de la Institutul Cultural Român.
Soluţia oferită pentru promovarea culturii româneşti în străinătate este un program de finanţare pentru proiecte internaţionale, „Programul Cantemir“, proiecte cu un plafon maxim de 50.000 de euro.
Filmele româneşti de succes pe care le exportăm şi le folosim ca emblemă a ţării sunt cele despre comunism şi sărăcie. „Succesul îl asigură poveştile din comunism, situaţia politică grea, faptul că oamenii nu au ce să mănânce. Încă există această atmosferă de greu, de drame şi de probleme. În societatea civilizată, aceste neajunsuri nu mai există de ani de zile. Pentru ei sunt poveşti incredibile. Pentru noi, realitate“, declara actriţa Maria Dinulescu, protagonistă într-un astfel de serial, într-un interviu acordat EVZ. „Salam de Sibiu“ unguresc
Produsele tradiţionale au şi ele un rol deosebit în construirea brandului de ţară. Evident, când sunt puse în valoare. Deşi au fost atestate 1.850 astfel de produse din domeniul lactate, carne, fructe şi legume procesate, panificaţie şi băuturi, puţini producători români şiau înregistrat produsele. „Salamul de Sibiu“ este fabricat în Ungaria pentru că există „o piaţă liberă“.
Tot Ungaria a cerut în trecut Uniunii Europene palinca, iar bulgarii au vrut să revendice rachiul. „Sistemul este voluntar, nu putem forţa producătorii. Aceştia trebuie să conştientizeze avantajele protecţiei denumirii produselor tradiţionale pe care le fabrică. Un bun exemplu este «Salamul de Sibiu». Dacă dorim ca produsele tradiţionale să nu fie fabricate în alt areal geografic, producătorii trebuie să se grăbească şi să solicite protecţia acestora“, ne-a declarat Tudorel Baltă, director al Direcţiei de Industrie Alimentară din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Ce soluţii ne propun autorităţile? „Dacă facem o evaluare a produselor tradiţionale din alte state comunitare, care sunt în momentul de faţă pe piaţa naţională (Brânza Camembert, Mozzarella, Parmigiano Reggiano, Prosciutto di Parma, Emmental de Savoie), constată m că sunt produse cu denumiri geografice protejate la nivel comunitar, care au devenit un brand al ţării de origine. Prin protejarea denumirilor geografice ale produselor tradiţionale româneşti, acestea pot deveni un brand de ţară“, mai adaugă Tudorel Baltă. BANI Venituri din turism > 2001: 362 milioane euro > 2007: 1,1 miliarde euro
Sursa: Ministerul pentru IMM-uri, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale MEREU DELĂSĂTOARE
Rwanda şi Uganda, înaintea noastră
România nu figurează în niciunul dintre topurile din 2006 şi 2007 întocmite pe site-ul www.countrybrandindex.com.
În schimb, Kenya, Liban, Chile, Peru, Maroc, Vietnam, Polonia, Ungaria şi Cehia ocupă locuri fruntaşe în aceste ierarhii. În 1994, Rwanda era devastată de genocid. După încheierea războiului intertribal, guvernul şi oamenii de afaceri s-au axat pe promovarea turismului.
S-au investit 9,5 milioane de dolari în schimbarea imaginii Rwandei, iar în regiunea deşertică în care se găseşte cea mai importantă zonă turistică, lacul Kivu Serena, au fost construite 19 hoteluri. În 2006 au vizitat Rwanda 37.000 de turişti, care au cheltuit 35 de milioane de dolari.
România poate lua lecţii de branding şi de la Uganda, ţară cu un trecut trist, impregnat de dictatură. Autorităţile au plătit 650.000 de dolari unei companii de PR şi au plătit un milion de dolari pentru difuzarea clipurilor pe CNN.
Noua Zeelandă a trecut în vara anului trecut la racolarea de studenţi străini. Sloganul folosit în acest proiect, „Noua Zeelandă, 100% naturală“, făcea trimitere la calitatea recunoscută a lânii de oaie exportată de această ţară.
Australia, în schimb, a dat greş. În 2006, guvernul a investit 180 de milioane de dolari australieni într-o campanie menită să atragă mai mulţi turişti în ţară, dar numărul turiştilor a scăzut. În 2007, „Ţara cangurilor“ şi-a revenit, ocupând primul loc în topul brandurilor de ţară. (Toni Dumitru)
VERDICTUL PUBLICITARILOR
„Haotic“ şi „execrabil manageriat“
„Există o teorie conform căreia un brand nu aparţine oamenilor de marketing, ci oamenilor de pe stradă, tuturor celor cărora brandul le vorbeşte. Asta pentru că un brand nu este o marcă înregistrată, ci un loc în mintea oamenilor, o suită de semnificaţii ataşate spontan de un nume, un logo sau un slogan“, explică noţiunea brandului de ţară Cristian Munteanu, director de creaţie la TBWA CCE. Contrar discuţiilor potrivit cărora ţara noastră nu ar avea un brand, publicitarii susţin că acesta există, dar este „haotic“ şi „execrabil manageriat“.
Iniţiativele de până acum de a îmbunătăţi imaginea României au eşuat în lipsa unei comunicări coerente despre România, a unei strategii pe termen lung şi a unui interes general din partea autorităţilor şi a opiniei publice. La produs stăm mai bine decât la imagine
Publicitarii cred că imaginea României este cea la care am contribuit cu toţii de-a lungul timpului şi care lasă de dorit atât în ţară, cât şi în afara graniţelor, pentru că ea înglobează mai multe aspecte negative precum: ţigani, câini vagabonzi, manelişti, corupţie, autostrăzi care lipsesc. „Cristian Mungiu, Adi Mutu sau echipa de gimnastică, toţi cei care pun ceva bun la construirea imaginii României sunt, din păcate, individualităţi, deci excepţii“, crede Munteanu.
Totuşi, Adrian Boţan, director de creaţie regional la McCann Erickson, spune că mai e speranţă pentru îmbunătăţirea imaginii ţării, pentru că „percepţia pe care străinii o au despre România din afara ţării este mai proastă decât experienţa pe care o au odată ajunşi aici, când majoritatea sunt surprinşi în mod plăcut de români“. „Asta înseamnă că la produs stăm mai bine decât la imagine şi e mai uşor să o repari pe cea din urmă,“ explică publicitarul.
Cristian Munteanu crede că avem o imagine proastă fiindcă mulţi dintre cei care au plecat din ţară s-au comportat în străinătate la fel de rău sau chiar mai rău decât erau obişnuiţi să o facă în România, „iar faptele lor dau senzaţia că suntem un popor de barbari“. Boţan crede că „suntem o naţie vitală, plină de energie şi de spirit antreprenorial, dar şi cu un complex de ţară mică de la Porţile Orientului“. Tentative „sterile“ şi „disperate“ Specialiştii consultaţi de EVZ cred că e nevoie de un mesaj consistent şi de implicare pentru a se construi brandul de ţară. Publicitarii susţin depolitizarea proiectului şi încredinţarea lui organizaţiilor care reglementează industria de marketing şi publicitate, exprimându-şi dezamăgirea faţă de tentativele de până acum, pe care le caracterizează ca fiind „sterile“, „timide“ şi „disperate“. „Atâta vreme cât nu există un proiect coerent, coordonat de o singură entitate, care să se desfăşoare constant şi neobstrucţionat pentru mulţi ani, nu se poate vorbi de branding de ţară“, crede Dan Petre, managing partner la D&D Research.
Pentru ca brandul ţării să funcţioneze ar trebui să fie „autentic“ şi „sigur de sine“. „Cred că un brand bine făcut ar trebui să le vorbească în primul rând cetăţenilor ţării, pentru că brandul România este legat de produsul România pe care chiar ei îl construiesc. De aceea ne trebuie campanii care să ne facă să ne simţim bine în pielea noastră“, susţine Boţan. (Floriana Scânteie)
Recomandările noastre
