Emmanuel Macron a cicălit-o pe Angela Merkel la summit-ul G20 de la Osaka, până când a convins-o. Cancelara germană l-a lăsat din brațe pe Manfred Weber, capul de listă al propriului său partid, CDU, la alegerile europarlamentare, și totodată lider al Partidului Popular European, și a acceptat să-l sprijine pe socialistul Frans Timmermans la șefia Comisiei Europene.

Scandalul a fost instantaneu și uriaș, atât în Germania, cât și în restul Europei. Gestul lui Merkel a fost socotit o trădare nu doar de CDU, ci și de toate formațiunile europene membre ale PPE. Drept urmare, împotriva lui Timmermans s-a ridicat o blocadă a indignaților din întreaga UE, care a reușit să-l scoată pe socialistul olandez din cărțile Comisiei. Tot Macron i-a suflat lui Merkel soluția capabilă să deblocheze criza: Ursula von der Leyen. Foarte probabil, cancelara trebuie să fi avut un șoc auzind propunerea. Pentru că Von der Leyen este sora ei politică. Amândouă au intrat în CDU sub oblăduirea naivului Helmut Kohl, în 1990, amândouă au pus umărul la răsturnarea lui de la șefia partidului. Ursula este singurul ministru care a făcut parte fără întrerupere din toate guvernele Angelei, de când aceasta a devenit cancelar (2005) până astăzi. Întrebarea-cheie este: de ce Emmanuel Macron, după ce a convins-o pe Angela Merkel să renunțe la candidatul propriu în favoarea unui socialist, de ce i-a propus-o pe Ursula von der Leyen, ca pe un cadou nesperat și de nerefuzat? Doar pentru că vorbește excelent franceza? Exclus.

Un Macron feminin în fruntea UE

Un periplu prin viața și opera viitoarei șefe a Comisiei Europene ne-ar putea lămuri. În cartea Operation Röschen. Das System von der Leyen (Operațiunea Mica Roză. Sistemul von der Leyen), apărută în 2015, autorii Peter Dausend și Elisabeth Niejahr scriu: „Este progresistă în acțiunile sale publice, conservatoare în viața privată, mereu în ofensivă, mereu pragmatică, niciodată ideologică.” Într-un interviu, Niejahr adăuga: „Pentru o politiciană din CDU, este foarte social-democrată. În discursul ei, cuvintele Dreapta și Stânga nu apar niciodată.”

Așadar: progresistă, social-democrată, fără ideologie afișată... Dar acestea sunt și caracteristicile lui Emmanuel Macron. Cu aceste atu-uri, sprijinit de Statul Paralel francez (faimosul „Cabinet Noir”), Macron a reușit să înființeze peste noapte o mișcare fără ideologie, „En Marche”, care l-a făcut președinte în 2017 și cu care speră să domine Europa.

Cariera politică la nivel înalt a Ursulei von der Leyen a debutat cu adevărat în 2001, cu un puci împotriva unui deputat CDU, căruia i-a furat locul în parlamentul regional al Saxoniei Inferioare, în numele egalității de șanse, scrie ziarul elvețian Le Temps. Este numită ministru al Familiei în guvernul landului în 2003, membră în conducerea CDU în 2004, ministru al Familiei în guvernul federal al lui Merkel în 2005, ministru al Muncii și Afacerilor Sociale în 2009, ministru al Apărării din 2013. „A năvălit ca o avalanșă”, își amintește Regina Runge-Beneke, viceprimar social-democrat la primăria din Sehnde, o comună cu 3000 de locuitori în care Ursula von der Leyen a debutat. „Nu mai văzusem niciodată o asemenea desfășurare de afișe.”

Moartea capitalismului

Cu o explozie asemănătoare, făcând uz de impresionante mijloace materiale, a intrat și Macron în politică. Este semnul oamenilor pe care Sistemul îi iubește cu discreție și îi împinge de la spate. În aprilie 2013, Ursula von der Leyen, pe atunci ministru al Muncii, a intrat într-un conflict direct cu Angela Merkel, din cauza unui proiect de lege aparținând social-democraților, prin care toate companiile cotate la bursă erau obligate să aibă în consiliile directoare minimum 30% femei. Von der Leyen dorea aprobarea proiectului, Merkel se opunea, temându-se că-și pune în cap toți industriașii, sprijinitori tradiționali ai CDU. Von der Leyen a insistat, punându-și mandatul de ministru pe masă, și a câștigat. Acest progresism afișat în acțiunile politice trebuie că l-a încântat pe Macron mai mult decât francofonia Ursulei. Cât despre Merkel, nu doar că a păstrat-o în cabinet, dar, peste câteva luni a promovat-o la un minister mult greu, Apărarea.

Nimic nu zboară, nimic nu plutește, nimic nu nimerește

Ursula von der Leyen se află de șase ani în fruntea Ministerului Apărării, în ciuda dezastrului pe care l-a provocat. „Von der Leyen este cel mai slab ministru. Se pare că acest lucru este suficient să devină președinta Comisiei.” Această mesaj pe Twitter, postat marți seara, îi aparține lui Martin Schulz, fost președinte al Parlamentului European și fost lider al Partidului Social Democrat, aliat cu CDU în guvernul Merkel. Comentariul veninos al lui Schulz, este totuși real. Zilele trecute, înainte ca Ursula să fie propusă la șefia Comisiei, un sondaj Bild o clasifica printre cei mai proști doi miniștri ai cabinetului. Mai mult, în ciuda expunerii pe care i-o conferă portofoliul Apărării, ea a ieșit anul trecut din topul primilor zece politicieni germani.

Iată de ce:

„Starea în care se află Bundeswehr (armata federală – n.r.) este catastrofală”, scria săptămâna trecută (tot înainte de nominalizarea sa la șefia CE), Rupert Scholz, fost ministru al Apărării în cabinetul Kohl, în publicația conservatoare Tichys Einblick. „Întreaga capacitate de apărare a Republicii Federale suferă, ceea ce este un lucru total iresponsabil.” „Nu există nici personal suficient, nici dotări și ne confruntăm cu penurie după penurie”, scria social-democratul Hans-Peter Bartels, însărcinat de Parlament cu supravegherea armatei, într-un raport din ianuarie anul acesta. „Trupele sunt departe de a fi echipate complet.”

Lipsește și lenjeria

„Avioane de luptă și elicoptere care nu zboară. Nave și submarine care nu pot naviga. O gravă penurie de orice, de la muniție la lenjerie de corp.” Așa își începea Politico, în aprilie anul acesta, o analiză despre situația catastrofală în care a ajuns armata Germaniei, după șase ani de mandat ai Ursulei von der Leyen. Pentru a înțelege mai bine gravitatea situației, trebuie să știți că Politico este o publicație altminteri cât se poate de prietenoasă cu guvernarea Merkel. Iar acest ziar, cu o ironie mușcătoare, merge și mai departe, afirmând că nu ar fi exagerată comparația cu comedia americană The Gang That Couldn’t Shoot Strait (Banda care nu putea trage drept), din anii 1970, dat fiind că guvernul a decis să se descotorosească de pușca de asalt standard a armatei germane, G36, fabricată de Heckler & Koch, după ce s-a descoperit că aceasta manifesta grave devieri de la țintă când se încălzea. Și Politico nu se oprește aici: „Cândva una dintre cele mai temute forțe combatante de pe planetă, astăzi armata germană arată mai degrabă ca un departament de pompieri voluntari – luna trecută (decembrie – n.r.) trupe de vânători de munte au fost trimise în Bavaria să dea jos zăpada de pe acoperișuri – decât ca o mașinărie modernă de luptă.” Cu ocazia unei călătorii în Lituania, unde aproximativ 450 de militari germani au fost desfășurați în cadrul unei misiuni NATO cu scopul de a descuraja o eventuală agresiune rusească, oficialii americani au fost consternați să descopere membrii Bundeswehr comunicând între ei prin telefoane mobile nesecurizate, din cauza dotării precare.

Mai puțin de 20% din cele 68 de elicoptere de atac Tiger, fabricate de Airbus, și mai puțin de 30% din cele 136 avioane de luptă Eurofighter (tot Airbus) puteau zbura la sfârșitul anului 2018. Frustrați, piloții pleacă în masă.

Pac, pac cu cozi de mătură

Să nu uităm nici de celebrul episod, demn de Svejk, din septembrie 2014, relatat de foarte seriosul ziar britanic The Telegraph. Atunci, soldații din Panzergrenadierbataillon 371, membri ai forței de reacție rapidă a NATO, participau la un exercițiu în Norvegia. Din cauza penuriei din dotarele, le lipseau o bună parte din mitralierele MG3, din armele de mână de tip P8 și din dispozitivele Lucie de vedere pe timp de noapte. Drept care, bravii soldați germani au recurs la cozi de mătură vopsite în negru pe care le-au atașat la vehiculele blindate Boxer pentru a simula țevile de arme. „Oriunde ai privi, există o disfuncție”, declara un înalt ofițer de la cartierul general al Bundeswehr din Berlin, citat de Politico.

Armata UE la mâna lui Macron

„Este o bătălie pe mai multe fronturi”, respingea în martie curent Ursula von der Leyen valul de acuzații la adresa ei. „Și eu aș vrea ca lucrurile să se miște mai repede, dar 25 de ani de tăieri și reduceri nu pot fi anulați în doar câțiva ani.” Totuși, Von der Leyen este ministru de șase ani, timp suficient pentru a reduce măcar din această catastrofă. Cu atât mai mult cu cât ea este o aprigă susținătoare a ideii creării unei armate europene, în afara NATO.

Macron are de ce să-și frece palmele de bucurie: o armată germană părăginită îi lasă Franței (și lui personal) locul de lider al visatei armate europene, care să-l pună la punct pe Trump. O altă explicație pentru care liderul de la Elysée a propus-o pe doamna de la ruinele Bundeswehr la șefia Comisiei.

Tinicheaua corupției de coada Ursulei

Ca și cum acuzațiile de incompetență și dezinteres nu ar fi suficiente, în ultimele săptămâni, Ursula von der Leyen s-a trezit prinsă într-un uriaș scandal de corupție: sute de milioane de euro plătiți de Ministerul Apărării unor consultanți externi (printre ei, McKinssey și Accenture) care să ofere soluții privind dezastrul din armată. Nu doar că nu s-a înregistrat nici un progres, dar ministerul este acuzat că a încălcat regulile de atribuire a contractelor publice. Altfel zis, le-a oferit pe ochi frumoși. Parlamentul format o comisie specială de anchetă în acest caz.

Un alt scandal este legat de reparațiile capitale ale Gorch Foch, un vas de antrenament cu trei catarge al marinei. Este o navă-simbol a renașterii postbelice a Germaniei, lansată în 1958, astfel că opinia publică a primit foarte bine ideea recondiționării ei, în 2015. Doar că bugetul anunțat inițial, de 10 milioane de euro, a ajuns la 135 de milioane, potrivit ultimelor estimări. O creștere fabuloasă de peste 13 ori. Hoție, incompetență sau amândouă?

Ce o recomandă pe Ursula

Explicația oficialilor din Bundeswehr este de-a dreptul ilară: adevărată dimensiune a defecțiunilor navei a apărut de-abia când aceasta a fost scoasă din apă și adusă la șantier. Nimeni nu crede așa ceva. „Când reparațiile costă mai mult decât un vas nou, este evident că ceva este în neregulă”, spune Hans-Peter Bartels, parlamentarul care răspunde de supravegherea armatei.

O viitoare președintă a Comisiei Europene cu acuzații de corupție face mai ușor de manipulat și mai ascultătoare în mâinile Sistemului. Unde Merkel reprezintă trecutul, iar Macron viitorul.