Francezii se duc astazi la vot pentru a-si alege presedintele. Desi este aproape sigur ca se va ajunge la turul doi, nici unul dintre candidati nu se detaseaza vizibil de celalalt.

Pentru a comenta aceasta situatie, „Evenimentul zilei de duminica” va prezinta un interviu cu jurnalistul Christophe Barbier, directorul saptamanalului „L’Express”.

Dupa ce si-a tinut respiratia o zi, Franta voteaza. Cu patru din zece fran-cezi indecisi. Marea absenta a campaniei electorale pentru primul tur al prezidentialelor din Franta a fost „indrazneala”. Au lipsit dezbaterile fata in fata. Cartezieni, rationali, francezii prezidentiabili n-au mizat pe circ, ci pe program. N-au dat doi bani pe spontaneitate, ci pe enuntare, fie ea si monotona.

Cu toate acestea, primii patru clasati in sondajele campaniei, Sarkozy, Royal, Bayrou si Le Pen, n-au reusit sa cristalizeze convingerile unui electorat constant. Fluctuatiile din timpul campaniei au dovedit ca nicio personalitate nu pare suficient de accentuata ca sa polarizeze cu certitudine un anumit electorat. Indecisii vor determina ierarhiile, si asta in ultima clipa.

Miza acestui vot pe muchie de cutit e comentata pentru „Evenimentul zilei de duminica” de jurnalistul Christophe Barbier, directorul saptamanalului „L’Express”.

EVZ: Au lipsit dezbaterile fata in fata. Cu ce consecinte pentru alegerile din primul tur?Christophe Barbier: Cred ca francezii vor alege in acest fel mai mult un program politic si mai putin o personalitate. Confruntarea fata in fata ramane un ritual electoral, fara sa fie obligatoriu.

Nu e sigur ca cei doi candidati care vor trece in turul al doilea vor accepta sa se intalneasca unul cu altul in fata publicului. De altfel, cred ca o asemenea conjunctura i-ar face sa se controleze mai mult.

Sondajele au aratat ca exista foarte multi indecisi. De ce francezii nu stiu inca pe cine sa aleaga si cum vor influenta acestia alegerile de duminica? Asta e o problema foarte importanta. Candidatii si-au structurat campaniile pe mai multe teme, niciuna n-a reusit sa monopolizeze programele. Drept urmare, electoratul indecis n-a reusit sa diferentieze net platformele-program unele de altele, astfel incat sa opteze clar pentru un candidat sau altul. Exista doua categorii de indecisi.

Prima: francezii care n-au apucat inca sa reflecteze - ei vor vota probabil in sensul in care au pronosticat sondajele. Din a doua categorie fac parte adevaratii ezitanti politici - o parte ezita intre Sarkozy si Le Pen, unii ezita intre Sarkozy si Bayrou, altii - intre Bayrou si Royal. Acestia se vor decide abia in cabina de vot si pot aduce candidatilor pentru care voteaza pana la 4 procente in plus. Ceea ce e enorm. Aici se vor juca alegerile.

Ce diferentiaza aceasta campanie de cele de pana acum? Faptul ca pentru prima data in istoria Frantei printre candidati se afla si o femeie cu sanse de reusita?     As spune ca nu. Poate ca s-a schimbat tonul. Dar programul lui Segolene Royal a adus ceva nou - democratia participativa. Numai ca nu e singura noutate a acestei campanii. Nimeni nu-l astepta pe Francois Bayrou. El a impus niste teme care fara candidatura sa nu s-ar fi discutat: datoria publica a Frantei si cresterea economica.

In schimb, prezenta unei femei cu sanse de reusita la presedintia Frantei e o amenintare la adresa traditiei seculare privind accesibilitatea la „tron”. In 1316, francezii vremii au adoptat o lege („la loi salique”) potrivit careia urmasii la tronul Frantei nu puteau fi de parte feminina. De atunci si pana astazi traditia n-a fost incalcata - niciun conducator al Frantei n-a fost femeie.

Din aceasta perspectiva inseamna ca aceasta campanie e deja istorica si, potential, s-ar putea transforma intr-o revolutie. Exact. Ar putea fi momentul unei revolutii.

Avand in vedere faptul ca jurnalistul care se ocupa de domeniul politic este el insusi un cetatean, care voteaza, cum e posibil sa-si pastreze obiectivitatea? Trebuie sa facem efortul sa ramanem impartiali. Poate ca nu reusim in proportie de 100a, suntem doar oameni. Dar este posibil, oferind analize si mai ales argumente pentru orice afirmatie. Mai exista apoi solutia „votului alb”. Ajungi in cabina de vot, in deplina singuratate si decizi ca nu poti acorda votul nimanui.

Vi s-a intamplat sa votati „alb” pentru ca asa v-a dictat constiinta de jurnalist?Da, mi s-a intamplat. Dar nu va fi cazul la aceste alegeri.

Ce le raspundeti celor care va reproseaza ca aveti inclinatii pro-Sarkozy?Zilele trecute am primit doua mesaje de la doi cititori diferiti. Unul imi reprosa ca in comentariul meu am fost prea tare de partea lui Sarkozy, celalalt, ca in alt comentariu am fost prea fatis impotriva lui Sarkozy. Asa ca sunt linistit.

Dar stiti, in forul interior, care dintre cititori are dreptate...Nu e asa de sigur. Pana la urma in cabina de vot, singur cu tine insuti, e bine sa-ti asculti instinctul. Macar asa n-o sa-ti poti reprosa nimic.

SCRUTIN

Francezii pot alege o femeie presedinte

Ultimele sondaje de opinie de dinaintea primului tur de scrutin evidentiaza o confruntare dura intre candidatul conservator Nicolas Sarkozy si adversarul sau socialist, Segolene Royal. Sondajul aparut in „Le Figaro” il plasa pe primul loc pe candidatul conservator cu 28%, urmat de socialista Segolene Royal, cu 25%. Marja de eroare este de plus-minus 3%, asa ca lupta dintre cei doi pare foarte dura.

Totusi, un alt sondaj, realizat pentru revista „Le Point”, arata ca diferenta dintre cei doi este mai mare, Sarkozy obtinand 30% din voturi, iar Royal doar 23%. Surprizele coboara insa spre locurile trei si patru, ocupate de Jean-Marie Le Pen, liderul Frontului National, si centristul Francois Bayrou.

Potrivit unui sondaj, candidatul extremei drepte este creditat cu 16,5% din voturi, depasindu-l cu jumatate de procent pe Bayrou. Aceasta nu este prima data cand Le Pen creeaza incertitudini in campania electorala.

In 2002, el a ajuns in turul doi de scrutin, ceea ce a provocat mobilizarea alegatorilor moderati pentru realegerea lui Chirac. Francezii aflati in strainatate, in orase cu fusuri orare diferite fata de cel al Frantei, au inceput sa voteze de ieri. (Mihaela Dima)

Profil

Christophe Barbier, un jurnalist apreciat

> Christophe Barbier are 40 de ani. In 1996 a devenit director al serviciului politic al magazinului de informatie „L’Express”, saptamanal de centru-dreapta cu un tiraj de 600.000 de exemplare.

> Zece ani mai tarziu, in 2006, ajunge directorul intregii redactii. In ultimii trei ani a participat saptamanal la emisiuni de dezbateri politice difuzate pe i-Tele, France 5, TV 5 Monde, LCI.

> Intretine zilnic un blog dedicat alegerilor prezidentiale din Franta, cu analize si comentarii din care presa citeaza frecvent.

> Christophe Barbier e unul dintre jurnalistii pe care candidatii si directorii de campanie ii suna din proprie initiativa, pentru ca vocea lui conteaza.

> Editorialele sale politice, cotidiene, imbraca forma unor microdiscursuri video, postate pe blog. Nu apare niciodata fara esarfa rosie, semnul sau distinctiv.