UE ar trebui să învețe din răspunsul Moldovei la criza gazelor sale: ar fi o greșeală să lege concesiunile rusești privind prețurile la energie de tratativele în domenii precum politicile comerciale

Luna trecută, pe măsură ce întreaga Europă s-a confruntat cu creșterea prețurilor la energie, o criză a gazelor a forțat mica Moldova să declare stare de urgență. Compania rusă Gazprom a ridicat prețurile la gazul pe care îl furnizează țării la 790 de dolari mia de metri cubi și a redus livrările cu 30%.

Rusia a vorbit despre condiționarea prețurilor la gaze de negocierile cu Moldova asupra regiunii transnistrene; implementarea celui de-al treilea Pachet energetic al Uniunii Europene (care amenință atât monopolul aprovizionării pe care Gazprom îl deține din 1991, cât și poziția dominantă pe piața internă a Moldovagaz, companie în care Gazprom deține 50%); și chiar comerțul cu UE. Înaltul reprezentant al Uniunii Europene, Josep Borrell, a vorbit despre modul în care Rusia „a transformat aprovizionarea cu gaz într-o armă”. Mai pe larg, Rusia testa rezistența noului președinte al Moldovei, Maia Sandu, și al guvernului ei pro-european.

Totuși, săptămâna aceasta, ambele părți au ajuns la un acord pentru a rezolva criza. Moldova și-a asigurat un contract de gaze pe cinci ani la ceea ce pare a fi un preț mai mic, iar Gazprom și-a luat angajamentul de a discuta despre datoria acumulată de 700 de milioane de dolari. Țara pare să fi evitat concesiile politice față de Rusia cu privire la relațiile sale cu UE și va continua să implementeze reforme generale ale pieței sale de energie în cadrul celui de-al treilea pachet energetic, dar va evita restructurarea Moldovagaz, al cărui monopol stă la baza acestei probleme de concurență. Deci, întrebarea este cine a cedat primul?

Noul guvern al Moldovei și-a diversificat cu pricepere opțiunile de aprovizionare cu gaze. Țara a identificat o sursă de urgență de „gaz tehnic” pentru a menține presiunea în conductele din România, Polonia și Ucraina. Naftogaz, compania energetică de stat ucraineană, a împrumutat Moldovei 15 milioane de metri cubi de gaz. Până la expirarea contractului pe cinci ani, o nouă conductă de 150 de kilometri care va asigura alimentarea inversă din România ar trebui să fie pe deplin operațională.

Gazoductul de bază este finalizat, dar România mai trebuie să construiască o stație de presiune pe partea sa de graniță, în timp ce Moldova trebuie să construiască legăturile de la Chișinău cu alte părți ale teritoriului său, în principal cu nordul. În octombrie, UE a oferit țării 60 de milioane de euro pentru  subvenționarea facturii la energie, precum și consultanță tehnică. Astfel s-a câștigat timp, permițând țării să evite concesii în fața Moscovei, pe fondul panicii. Moldova și-a reasigurat aprovizionarea înaintea sezonului de încălzire de iarnă. Fără îndoială, totuși, țara avea mai mult timp pentru a negocia un acord - odată ce partenerii săi au dat dovadă de solidaritate - dar a făcut acest lucru prea repede.

Acum, că Moldova a creat un precedent în diversificarea aprovizionării, este mai probabil ca administrația Sandu să facă eforturi mai mari decât cele anterioare în problemele de eficiență energetică și securitate. Cu toate acestea, noul acord va duce la o întârziere în implementarea elementelor cheie ale celui de-al treilea Pachet energetic.

După ce Moldova a anunțat unilateral protocolul de acord, părea că detaliile acordului ar fi relativ nefavorabile pentru țară (deși traducerile actuale în engleză ale protocolului sunt imperfecte). Rusia și Moldova vor începe în curând negocierea unui acord interguvernamental în domeniul energiei. Preambulul protocolului prevede că „implementarea Pachetului Legislativ III pentru Energie al Uniunii Europene este un angajament internațional pe care Moldova și l-a asumat”, dar menționează și necesitatea protejării „drepturilor investitorilor”, o referire clară la Gazprom. Protocolul mai precizează „necesitatea de a nu se aplica sancțiuni asupra Moldovagaz SA până la intrarea în vigoare a acordului interguvernamental, la sfârșitul anului 2022” și „neaplicarea unei reorganizări forțate a Moldovagaz” până când Moldovagaz își va achita integral datoriile.

E clar că autoritățile de la Chișinău au acordat prea multă atenție prețului principal al gazelor, având în vedere potențiala gaură pe care acesta o poate face în bugetul național, în detrimentul altor aspecte structurale ale înțelegerii. Moldova va plăti 450 de dolari pentru mia de metri cubi de gaz, în noiembrie. Moldovenii se așteaptă să scadă prețul apoi; Gazprom se așteaptă să crească puțin (în prezent prețul echivalent pe piața spot variază între 900-940 USD). De asemenea, va avea loc un audit independent privind datoria acumulată de țară cu Gazprom și o „negociere” pentru restructurarea acestei obligații. Auditul final va fi aprobat de consiliul Moldovagaz, controlat de Gazprom. Din mai 2022, Moldova trebuie să pregătească „rambursarea tuturor întârzierilor, inclusiv a penalităților pentru cinci ani”.

O nouă confruntare între cele două părți ar putea apărea în 2022. Dar este puțin probabil ca Moldova să se îndepărteze de la cursul său pro-european. UE și-a arătat solidaritatea cu Moldova - așa cum au făcut România și Ucraina, care au ajutat-o ​​și în timpul crizelor anterioare, precum și Polonia - care nu a făcut asta înainte.

În orice caz, dependența Europei de energia rusească reprezintă o provocare uriașă. Gazoductul Nord Stream 2 poate să nu afecteze Moldova, dar pare un regres strategic pentru alte state producătoare de energie sau de tranzit - în special Ucraina și Polonia. Și UE nu abordează pe deplin rolul Rusiei în creșterea prețurilor.

Sandu a acordat pe 1 noiembrie un interviu oarecum controversat cotidianului rus Kommersant, în care a negat rapoartele din Financial Times potrivit cărora Rusia ar fi încercat să obțină concesii comerciale și politice din partea Moldovei. „Acest lucru nu a fost discutat în aceste negocieri privind gazul”, a spus ea. Atât Moldova, cât și Bruxelles-ul trebuie să evite capcana negocierii cu Rusia pe toate temele deodată - energia, comerțul, politică internă sunt arii separate. Blocul comunitar nu ar trebui să își condiționeze interesele de una dintre probleme, renunțând la altele.

Altfel, Rusia va putea diminua puterea transformatoare a UE în Europa de Est. De altfel, Rusia a încercat să submineze solidaritatea UE în timpul crizei moldovene, refuzând să aprovizioneze România cu gaz suplimentar și limitându-i astfel capacitatea de a ajuta Moldova. Negocierile comerciale dintre UE și Moldova trebuie să fie doar între cele două părți, nu i se poate permite Rusiei să se insinueze în ele.

Autor: Andrew Wilson - Analiză publicată de European Council on Foreign Relations, cu titlul 'Moldova’s gas deal with Russia: David tries to draw with Goliath' (Acordul pentru gaz al Moldovei cu Rusia: David încearcă să se ia la trântă cu Goliat')