Patru ani le-au fost necesari anchetatorilor să adune probe! Patru ani! De parcă vajnicii anchetatori ar fi avut de descifrat misterele Atlantidei. Iar dacă dosarul ajunge în justiție, alți “n” ani le va lua judecătorilor să dea o sentință. Poate un arest la domiciliu. Sau chiar o eliberare. De ce nu? Nu ar fi o noutate.

Iată proba: judecătoarea Cristina Coarnă de la Judecătoria Brăila a decis pe 22 decembrie 2020 înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu în cazul unui individ de 32 de ani acuzat de viol asupra unei fete de 13 ani sechestrate timp de 8 luni în acest scop. De ce a decis asta judecătoarea? Pentru că a putut. Doar este inamovibilă. Motivația ei a fost halucinantă: Faptele inculpatului, deși reprobabile, nu sunt de o așa gravitate încât să fi generat o rumoare socială de amploare, o reacție a societății. Nu au existat ieșiri în stradă, proteste în presă.”

Precedent. Celebrul caz școală de aplicare a justiției din anul 2014 predat de judecătoarea Georgina Moldovan de la Tribunalul din Vaslui. Care a rămas antologic pentru toată țara. Magistratul a dispus eliberarea din arestul preventiv a șapte indivizi din localitatea Văleni, județul Vaslui, care au răpit o fată de 14 ani în timp ce aceasta se întorcea de la școală și pe care au violat-o în grup ore în șir.

În urma revoltei opiniei publice față de decizia judecătoarei, cazul a ajuns la Curtea de Apel Iași care, în anul 2015,  le-a dat celor șapte specimene pedepse cuprinse între șase și zece ani de închisoare. Nici unul nu și-a executat pedeapsa până la final. Au ieșit rapid, pe rând, din penitenciar, prin eliberare condiționată. Ultimul violator a ieșit din pușcărie în anul 2018. Concret, acele scursurile umane au făcut între unu și trei ani de închisoare. De reținut: procurorii nu au contestat deciziile de eliberare.

Și astfel de judecători și procurori sunt cu zecile în țara asta. Cazurile de pedofilie, viol, violențe grave, amenințări cu moartea sunt tratate de magistrați cu o nonșalanță la fel de sinistră precum ticăloșiile practicate de scelerații pe care se presupune că i-au judecat.

Exemplele prezentate nu au fost singurele spețe mutilate de puterea magistraților, procurori și judecători. Dar au fost de impact major pe public. Însă judecăți strâmbe decise subiectiv sau la comandă, nu pe litera legii, și anchete bazate doar pe denunțuri, nu și pe probe rulează de ani de zile. Destinatarii lor fiind în aceste cazuri persoane publice, demnitari, șefi de instituții, oameni de afaceri, românii au fost reticenți în a gândi în continuare critic față de acțiunea magistraților. Sătui de atâta corupție și dornici de dreptate, oamenii au crezut ani de zile că magistrații țării chiar fac anticorupție.

Unii au făcut. Alții s-au prefăcut. Chiar foarte bine. Și așa s-a ajuns ca oamenii să nu mai vadă pădurea din cauza copacilor. Până când publicul a obosit. Și a deschis ochii. Adulația românilor față de casta magistraților se transformă treptat în neîncredere și dezamăgire. Nu chiar ca în cazul școală de la Tribunalul din Vaslui. Dar există riscul să nu mai fie foarte mult  până acolo.

Principalele nemulțumiri exprimate de oameni la adresa clasei politice și a autorităților prin toate canalele de comunicare sunt cele legate de pensiile speciale și de veniturile preferențiale ale bugetarilor.

Și aici se ajunge la nodul gordian. Cele mai ostentative venituri și pensii speciale, cei mai speciali dintre speciali sunt magistrații. În paralel cu cei din serviciile secrete. Aparținătorii celor două caste ies la pensie în jur de 50 de ani cu cele mai consistente pensii speciale în buzunar. Magistrații sunt constituțional stat în stat. Corect, pentru că Justiția este un pilon de bază al oricărei societăți democratice. Dar ei nu sunt zei.

Tot Constituția spune în articolul 16  al. 1 că “Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.” Dezacordul dintre realitate și Constituție devine strident. Iar azi, publicul trezit nu mai vrea nici o categorie de “speciali” cu care s-a pomenit pe cap fără să știe cum.

Și aici intervine perversitatea politicienilor. Cocoțați populist pe mesajele anticorupție și auto-declarați ca fiind singurii susținători ai magistraților pentru că dă bine la popor, liderii USR-PLUS și-au dat masca jos. Prostește pentru ei, amuzant pentru public.

Ministrul Fondurilor Europene, Cristian Ghinea a demonstrat asta cel mai bine. Șantaj pe față către magistrați. “Nu vom numi judecători la Curtea Constituțională a României dacă aceștia nu vor avea aceeași viziune ca noi asupra pensiilor”. “Noi” fiind precizat de liderul progresist că înseamnă USR-PLUS.

Amenințarea explicită aruncată de Ghinea către magistrați pe formula clasică a comuniștilor, “cine nu-i cu noi e împotriva noastră” a fost îndulcită cu un cub de zahăr, cum se dă cailor: dar vă lăsăm doar vouă, magistraților, pensiile speciale. Adică “pensiile nesimțite” cum spun oamenii. Restul de pensii speciale vor fi desființate. Așa a decretat Ghinea.

Din galerie sunt așteptați  Ludovic Orban de la PNL și Kelemen Hunor de la UDMR să-și spună părerea. Asupra desființării tuturor pensiilor speciale, firește, așa cum cer românii de ani de zile. Fără favoritisme.

Nu degeaba ministrul Cristian Ghinea face cuplu cu șeful USR-PLUS, Dan Barna. Alt gânditor, la fel de “democrat” precum partenerul Ghinea. “Cine nu votează, nu contează” a declarat nervos Barna zilele trecute când i s-a atras atenția că USR-PLUS a obținut doar 15% la alegerile parlamentare din 2020 dintr-o prezență la vot de 33%. Practic, în capul lui Barna, 67% dintre românii care nu au votat, nu contează. Nu există pentru cei din USR-PLUS. E bine că a spus-o, chiar dacă abia acum. Niciodată nu e prea târziu

În loc de fițe dictatoriale repetate ca și cum ei deja conduc singuri țara, cuplul Ghinea-Barna și restul celor din USR-PLUS ar putea fi mai atenți la o informație alarmistă pentru ei dar sanitară pentru public: primul primar reținut pentru fraudă electorală.