Isteria provocată de presa „mainstream” pe tema COVID-19, căreia i se adaugă măsurile draconice de izolare dictate de guvernele a numeroase state costă viețile a mii de americani.

Un articol incendiar de Christopher Paslay pentru American Thinker.

Pe fondul închiderii masive a locurilor de muncă și al prăbușirii economice, apelurile la liniile telefonice de asistență la suicid au crescut cu 40%.

Deși o creștere a apelurilor nu înseamnă automat și o creștere a numărului de morți prin, faptul că 132 de american mor sinuciși zilnic este îngrijorător.

O creștere cu 40% a lor ar însemna 53 de morți în plus pe zi, dacă apelurile ar fi urmate automat de sinucidere. Aceasta s-ar traduce în 1590 de morți lunar.

Atacurile de inimă reprezintă și ele o mare problemă. Harlan M. Krumholz, doctor la Yale New Haven Hospital, a publicat recent un articol în New York Times, intitulat „Unde au dispărut atacurile de inimă?”, și în care se întreba de ce în spitale este atâta liniște, cu excepția cazurilor de COVID-19.

Scrie Krumholz:

„Șocant este că multe dintre urgențe au dispărut. Echipajele de urgență și reanimare pentru cazurile de atacuri de inimă, mereu gata să intervină rapid și să salveze vieți, acum șomează. Nu doar la spitalul meu. Colegii mei cardiologi mi-au împărtășit că numărul consultațiilor lor a scăzut, cu excepția celor legate de COVID-19.

„Într-un sondaj informat pe Twitter realizat de @angioplastyorg, o comunitate online de cardiologi, aproape jumătate dintre repondenți au spus că au sesizat o reducere cu 40-60% a internărilor pentru atac de inimă; circa 20% au raportat o reducere mai mare de 60%.”

Unde au dispărut toți acești pacienți? Unii mor acasă, ca la New York, unde paramedicii sunt instruiți să lase victimele atacurilor cardiace acasă, dacă nu reușesc să îi reanimeze la fața locului.

Cei care ar dori să meargă la spital s-ar putea teme să o facă, din cauza isteriei legate de virus, care le cere să stea în case.

Așa cum scrie dr. Krumholz în articolul său din NY Times:

„Explicația cea mai îngrijorătoare posibil este că oamenii rămân acasă și suferă ca să nu riște să meargă la spital și să fie intectați cu coronavirus. Această teorie sugerează că COVID-19 a indus frica de sistemul sanitar și de îngrijirile directe. În consecință, numeroase persoane cu probleme de sănătate urgente pot alege să rămână acasă în loc să ceară ajutor.

„Iar când ajung să consulte un medic, o fac foartea adesea abia după ce starea lor s-a agravat. Medicii din Hong Kong au semnalat o creștere a numărului de pacienți care ajung la spital prea târziu în cursul crizei cardiace, când tratamentul este mai puțin susceptibil să salveze vieți.”

Din cauza prăbușirii economiei, spitalele și clinicile au trimis acasă medici și alte categorii de personal, iar cei care doresc să se îngrijească pur și simplu nu mai au posibilitatea.

În zeci de state, guvernatorii au emis decrete care le impun spitalelor să înceteze procedurile și intervențiile ne-urgente, ceea ce este devastator pentru industria sănătății, ducând la reduceri de salarii, concedieri și nesiguranță financiară.