Avea 30 de ani când a fost arestat, în 1947. A stat 17 ani în puşcăriile şi lagărele comuniste: Aiud, Baia Sprie, Râmnicul Sărat...
Ce v-a ţinut 17 ani în puşcărie? Ce v-a întărit?Speranţa, câteodată chiar convingerea, că lucrurile se vor schimba. În ţară şi în lume... Credeaţi că vin americanii? Noi trăiam în puşcărie cu speranţa - şi era bine motivată, că, sub raportul forţei materiale, mai tari erau ăia din Vest - că până la urmă această lume a Occidentului ne va ajuta şi pe noi să ieşim din haosul ăsta. Cum să rămânem pentru totdeauna cu ăştia care ne fac numai rău? Eram siguri ca va sosi democraţia. A sosit şi a sosit aşa şchioapă, ca acum, şi după atâta timp. Totul e să nu îţi pierzi nici acum credinţa şi speranţa. Pentru că va veni şi acuma. Unde greşim este durata. Când va veni? V-au bătut, v-au torturat? La puşcărie? Suficient, mulţumesc lui Dumnezeu! Asta era lux, bătaia...
CITIŢI ŞI:
- Cum a salvat Ion Iliescu comuna natală a lui Ion Diaconescu
- Ion Diaconescu, umbra lui Corneliu Coposu
- Ion Diaconescu, un ţărănist la ascensorul
Recomandările noastre
