Între pandemie și război: în viață scapă cine poate! Un renumit psihiatru explică cum gestionăm trauma (VIDEO)

Sursa foto: Razvan Valcaneantu

Suntem ființe raționale sau emoționale ? Frica ne poate destabiliza emoțional pe termen lung? A fost indusă frica de către stat în timpul pandemiei? Lucian Duță a stat față-n față cu psihiatrul Gabriel Diaconu într-un dialog fără anestezie despre ce schimbă o traumă majoră ca pandemia sau războiul, în viețile și mințile oamenilor.

„Însingurarea ți se pare un factor de destabilizare individuală? Începi să vorbești cu tine însuți", l-a chestionat medicul Lucian Duță pe invitatul său, psihiatrul Gabriel Diaconu. Răspunzând afirmativ, acesta a făcut o analogie între izolare și explozia stresului post-traumatic în condiții extreme, cum ar fi pandemia sau războiul izbucnit în Ucraina.

Luptă sau fugi, protestează sau adaptează-te

Psihiatrul Gabriel Diaconu a explicat, în podcastul EVZ, cum funcționează mecanismul fricii asupra psihicului uman.

Gabriel Diaconu: Nu ți-o imagina ca pe o izolare care este extremă, cum este de exemplu un penitenciar. Fragmentarea zonei de proximitate socială, oamenii cu care te vezi, tovarășul cu care bați mingea în weekend, rudele la care te duci să mâncați duminica la masă, e un lucru pe care acum 2 ani, în momentul în care l-am cerut era o măsură extremă pentru situații potențial extreme. Știam ce poate să facă izolarea și speram că va fi pentru o perioadă scurtă de timp și că este doar  genul ăla de soluție, genul ăla de garou care-l pui până când îmi vine cavaleria cu niște lucruri un pic mai avansate.

Cele mai sofisticate zodii. Nu pot fi cucerite cu ușurință

Ceaușescu simțea că i se apropie sfârșitul. Speriat de un meci de fotbal legendar

Lucian Duță: Cea mai puternică emoție pe care eu am văzut-o și pe care am depistat-o, și ca medic și ca om, este frica. Ni s-a spus la școală și am și văzut uneori și în viața de zi cu zi, că dusă la extrem, creierul nostru… noi, ca ființe umane, suntem setați ca să acționăm în două feluri în fața fricii imediate: luptă sau fugi.

Gabriel Diaconu: Ai putea să zici protestează sau adaptează-te.

Lucian Duță: Luptă sau fugi, sau cum spui tu, și vreau să te întreb o chestiune. Frica, sentimentul ăsta de frică acționează asupra psihicului uman o perioadă mai lungă de timp, are efecte asupra gândirii raționale?

Gabriel Diaconu: Da, bineînțeles. Noi nu suntem sau, sau suntem și, și. Am să-ți spun ce se întâmplă pentru că e un lucru din păcate sau din fericire e clar documentată. Apare și se numește epuizarea compasiunii. Ultimul Congres al Academiei din care fac parte eu e un organism internațional, se numește Academia Internațională de Drept și Sănătate Mintală. Niște oameni de la Harvard cu niște oameni din Canada au făcut organizația asta, suntem vreo 5.000 pe tot globul. Și la ultimul Congres la care am participat, am discutat despre etica folosirii anumitor date științifice, dacă felul în care ele au fost generate contravine drepturilor fundamentale ale omului, cum ar fi spre exemplu date generate în zone de conflict, date generate în lagăre de concentrare sau în tabere de refugiați și lista poate să continue. Și evident că a fost o discuție de experți. Opinia generală a fost că ne trebuie o margine foarte strictă înainte de a folosi datele astea.

Când apare epuizarea compasiunii

Lucian Duță: Nu este cenzură?

Gabriel Diaconu: Nu este cenzură. Cenzura este respect pentru victime. Acum din păcate știința nu se face tot timpul etic sau nu se face tot timpul în condiții de astea trandafirii cu airbag și cu centură de siguranță. Se face pentru că umanitatea se face… Tu întrebându-mă de frică, primul loc unde merg este în zonele astea extreme ale psihiatriei, când pot să deduci o formă de cunoaștere dacă stai să analizezi ce se întâmplă cu oameni supuși zi după zi unei forme de teroare. Și spuneam că apare ce se cheamă epuizarea compasiunii.

Frica poate declanșa boli somatice

Lucian Duță: În ce boli declanșează frica?

Gabriel Diaconu: Majoritatea bolilor care se întâmplă în contextul ăsta sunt boli psihosomatice.

Lucian Duță: Cum se numesc bolile astea?

Gabriel Diaconu: Pot să-ți dau de departe exemplul tulburărilor de tip simptome dureroase. Oamenii se duc la doctor cu tot felul de dureri care pentru ei sunt reale, dar care nu au baza anatomică. (...) Nu vorbim de dureri așa cum vorbim noi, sunt unele lucruri care sunt cataclismice și care intră în categoria asta de afectare psihosomatică și cumva cu bază biologică. Îți dai seama că o persoană care este bătucită o anumită perioadă, cu un anume ritm de un stimul, de fapt un suprastimul, va avea o disfuncție majoră a sistemului nervos vegetativ.

După o traumă majoritatea oamenilor regresează

Lucian Duță: Iar suferința somatică la un moment dat s-ar putea să devină chiar reală.

Gabriel Diaconu: Păi este tot timpul. Eu m-am concentrat într-o anumită perioadă a vieții mele pe ce s-a întâmplat cu populația kosovară după război și am studiat dosarul ăsta cu cei de la Viena. Am fost expertul desemnat pe partea de analiză, pe partea de antrenat echipele din Kosovo, psihiatrii și psihologii Ei bine, ceea ce observi în spectrul ăsta al suferinței este că, încă la un palier de autonomie, majoritatea oamenilor regresează, adică nevoile lor devin un pic mai copilărești, în loc să se ducă să dea cu sapa așteaptă să vină cineva să le pună mâncare pe masă. E un exemplu poate caricatural, dar destul de elocvent.

Lucian Duță: Adică își modifică comportamentul social.

Gabriel Diaconu: Noi ca români ar trebui să știm chestiunea asta. Am trăit vremuri de teroare nu departe în istorie și frica e o chestie care poate să fie un argument literal, poate să fie o chestie care să aibă gust și miros în momentul în care se întâmplă fix lângă tine sau la 2 metri. Discutăm lucrurile astea pentru că suntem amândoi medici. Amândoi resimțim medical croșetele astea isterice prin care am trecut.